Nu stiu sa ma reinventez

iar am fost la plaja, tot in timpul orelor de program, deci am fost la plaja cu treaba:) ce poate fi mai minunat decat sa ai treaba pe plaja? daca treaba era si sa fac niste poze e cu atat mai minunat. ce urmeaza ar trebui sa fie si mai minunat.

m-am plimbat din nou in tabloul perfectiunii. l-am mai descris o data aici, nu s-a schimbat nimic: soare, ocean, nisip, munte, oameni sanatosi, sportivi, fericiti. da. reactia capului meu a fost fix ca data trecuta, anume mi s-a facut rau de la atata perfectiune cu care eu nu rezonez.

m-am gandit atunci de ce nu rezonez. unul din motive e ca pe mine nu ma impresioneaza natura. altul e ca nu imi aminteste de nimic familiar. la o adica am crescut intr-un mic oras de campie, cu un riu banal, in departare niste dealuri blande. asta e familiarul meu. alt motiv e ca perfectiunea aia contrasteaza cu starea mea sufleteasca. chiar imi parea rau ca nu mi-am adus cartea cu mine, sa fi citit pe plaja. apoi mi-am dat seama ca ar fi fost un dezastru, sa citesc M.H. pe plaja inconjurata de toata solaritatea aia. e ca si cand ai citi bacovia in caraibe sorbind un cosmopolitan. am gasit deci trei explicatii.

totusi nu mi-a fost suficient. sa depasim faza asta. daca nu rezonez cu ceva, din motive sa zicem intemeiate, asta nu trebuie sa insemne ca nu pot incepe sa rezonez de acum inainte. sa ma reinventez!

aici cred ca am ajuns la o fundatura. nu stiu sa ma reinventez. mai mult, nu gasesc ca e firesc, decat determinat de ratiuni de marketing, sa admitem, ca omul 'sa se reinventeze'. sa zicem ca as vrea totusi, si tot nu as sti cum. aici exista o solutie, dar mi se pare aiurea sa imi dau toate economiile pe terapii cognitiv comportamentale.

dar eu sunt diplomat si am un mandat aici:)