Politetea femeii japoneze. Nu are nimic nici umilitor, nici fortat. Nici sufocant, pe modelul Luati, serviti, dar va rog dar insist, ma supar. Vine din adancuri. In fata acestui fel de politete nu am decat admiratie muta. Imi umple inima. Imi dau seama ca e ceva la care noi nu am putea ajunge niciodata si mai bine nici nu am incerca. Felul cum isi inclina capul o data cand te saluta si a doua oara cand te intreaba ce doresti. Dar mai ales, cel mai miscator gest, cum iti intinde inapoi cardul sau produsul, tinandu-l pe margini cu ambele maini.
Friday, September 19, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
hmm, nu am vazut niciodata chestia asta despre care vorbesti tu. adica nu am simtit-o.
ma gandesc ce-ar scrie acum o japoneza pe blogul ei despre "politetea romancelor". :D
hihi, nu ar scrie nimic, din politete :)
Post a Comment