Thursday, September 11, 2008

Oh l'amour

Acum ca mi-am amintit de james care e ready to date again, si lucrul asta pare cel mai important din viata lui si eu nu inteleg. E un aspect pe care nu il inteleg care e strict nordamerican si care tine de reguli si rigiditati. Dar e altul care e global :) si pe care nu il inteleg si pe asta as vrea sa il inteleg ca are legatura cu viata mea.

Se pare ca oamenii vor sa isi gaseasca perechea, si eu nu vreau, adica nu ca nu vreau dar nu tin neaparat. Insa imi dau seama ca nu e ok, ca ar trebui si eu sa vreau macar sau sa incerc sau sa fac ceva.

Pana acum se intampla pur si simplu, de la prieteni ai prietenilor ai prietenilor, incepea in general la o bere o discutie, se constata o atractie, lucrurile decurgeau. Ca nu se ajungea la 'relatie' asta era altceva. Dar macar se antama ceva:)

Acum nu mai e asa, adica aici nu e asa, sau nici nu stiu poate de la o varsta nu e asa. Aici (sau de la o varsta), incepi cumva prin INTENTIA de a date-ui. Ai scopul asta specific: sa fii la date. Eu nici macar nu inteleg conceptul. Adica cunosc un om sau ma duc pe net, imi place de omul cunoscut in real sau pe net, mergem la un date, unde ne evaluam, dar stim ca avem in cap asta, ca noi putem sa fim impreuna, pentru o noapte sau pentru o viata, mai vedem. Mie tocmai asta imi repugna, sa ai in cap focusarea asta, ma streseaza ingrozitor. Mult mai ok mi se pare sa intalnesti pe cineva asa casual si daca e ceva bine daca nu nu.

Asta in general.

In cazul meu particular, mie mi s-a intamplat ceva cu 3 ani in urma, si din punctul asta de vedere eu sunt blocata, adica sa nu mai aud de iubire. Asta ptr. ca pers. care m-a blocat :) (rad dar nu e de ras), a pronuntat excesiv si f. f.f. convingator toate cuvintele alea legate de iubire si eu normal le-am crezut. A fost de fapt o nebunie, o impresie, o prostie, ziceti-i cum vreti. Ideea e ca nu a fost nimic.

Si atunci, cand ceva ce se intituleaza iubire si e de fapt nimic nu stiu cum se poate sa mai crezi vreodata ca asa ceva e posibil. Ca vezi direct nimicul.

Adica stiu cum ar fi posibil, numai asa fara niciun fel de cuvinte, dedicari de mare anvergura, promisiuni de viata si de moarte, TOT TACAMUL. Deci fara niciun fel de tacam. Mergem mancam vorbim vorbim vorbim citim scriem vorbim:) si daca e o atractie si e de ambele parti e super si daca nu asta e, e super ca e asa cum e. Dar sa nici nu pronuntam cuvantul sau seria sinonimica. Decat poate asa dupa 4 ani. Cel devreme!

Dar repet aici oamenii nu au flexibilitatea asta, aici nu e asa, aici ai titlul de prieten cu asta ramai, ai titlul de iubit cu asta ramai si tot asa.

**
Oricum mie mi-e ok asa, asta sa fie problema. Numai ca as vrea si eu sa fiu in rand cu lumea. (Aci exista o zicala Single and proud, dar e mai mult asa ca vulpea si strugurii care sunt prea acri, asa zic psihologii in ziare. Ei zic ca trebuie sa iti cauti perechea, ca asa e normal).

De fapt, acuma ma gandeam cat eram in balcon la tigara, eu nici nu as rezista intr-o relatie ca aia de atunci, care ma rog a durat 2,5 luni, dar s-a stabilit oarecum MODELUL relatiei. Nu as putea pentru ca as avea nevoie sa respir, stiu ca asta e un pattern nordamerican, dar vreau sa spun ca sa fac lucrurile pe care vreau eu sa le fac, sa ma intalnesc cu oamenii pe care vreau sa-i intalnesc, sa zic ce vreau sa zic* cand vreau sa zic. Pe cand atunci nu era asa, eram totalmente dedicata relatiei si numai relatiei, nici nu stiu daca pentru ca eu eram asa sau mi se impunea intr-un fel nespus asa, sau o combinatie. Oricum acum nu as mai putea asa, asta voiam sa zic.

Let me breathe baby.

*de ex. mi-a atras atentia sa nu mai zic 'am baut' ci 'am consumat'. ha ha.

2 comments:

stingo said...

E interesant că noi nici nu avem un echivalent pentru conceptul de "dating" - "James is ready to date again" ar fi coşmarul oricărui subtitler (mai ales când nu ştii orientarea sexuală a persoanei în cauză). Şi apropo, eu încerc să evit cuvântul "întâlniri" în contextul datingului. "Întâlnire" îmi evocă o terasă şi o îngheţată.

Am râs la faza cu antamatul. Corect! Eu cred că am foarte puţini prieteni cu care să nu fi antamat ceva.

alexedi said...

oho, si inca cum.
antamare-antamareeee! :))