Neprevazutul - II.

Din nou despre neprevazut. Descopar ca azi de la 4 se relua filmul cehesc pe care nu am reusit sa il vad. De la 4.15, alt film pe care as fi vrut sa il vad. Ajung pe la 4 fara un sfert. Vad randul la filmul cehesc, iar, pana la colt. Intr-o doara, decid sa ma pun la rand. Oricum, aveam varianta doi, cea de la 4.15. Ma pun la rand, deci, si imediat mi se adreseaza un tanar asiatic timid. Fara chef, imi scot castile din urechi. Ma intreaba daca sunt voluntar, ii raspund ca nu. Ma intreaba daca vreau sa vad filmul, ii raspund ca da. Si atunci ma intreaba daca nu cumva vreau un bilet. Normal ca vreau. Imi da biletul, ii dau banii, nu prea imi vine sa cred, intru.

Am inteles de ce are asa succes filmul - 'Empties'(Vratné lahve). Are acel umor specific est-european: frust, hatru, mucalit, lipsit de politeturi si menajamente, atat de familiar... O joie de vivre pe care noi o cunoastem atat de bine, in care se amesteca bascalia, instinctele de supravietuire, barfa, hazul de necaz, dramoleta, bonomia, infidelitatea. Eroul nostru este un profesor in pragul pensiei, care decide ca nu mai vrea sa predea, satul de mizeriile elevilor. Se angajeaza la ghiseul de preluare a sticlelor goale de la un supermarket. Din spatele ghiseului, face si desface, jovial, destinele celor cu care se intalneste. Un fel de Amelie metamorfozat intr-un barbat de 65 de ani din Praga. Pana cand ghiseul este inlocuit de o masina de preluare a sticlelor. (Voila: criza prezentei umane - vad ca tinde sa devina tema mea favorita). Nimic sofisticat, o poveste bine spusa, cu oameni in carne si oase.