Chiar ma gandeam sa comentez la postul 'Emigrant' al lui Stingo, in nota 'oo, nu, aici in canada nu e asa, aici e o tara de emigranti, in care suntem cu totii bineveniti'. Si in mare asa si este, cel putin in discursurile publice, in institutiile publice. Si la nivelul experientei personale, ceea ce percepi din prima este respectul, oricine ai fi si de oriunde ai veni (cred), atata vreme cat de supui legilor si afisezi un comportament social civilizat. Nu m-am lovit de discriminare pana acum. Hmmm, poate mirarea 'cum de stii atat de bine engleza?!' ascunde o discriminare? Am preferat sa iau partea magulitoare.
Insa azi mi-a cazut din intamplare in maini ziarul 'The Vancouver Courier', unde am citit tot din intamplare un articol care se referea la recomandarile presedintelui comitetului de organizare a olimpiadei de iarna din 2010. Asa cum ma asteptam, fiind de fata la momentul recomandarilor, jurnalistul a revarsat ironii peste ironii la adresa presedintelui, pe merit sau nu, nu pot aprecia inca. Insa suvoiul de ironii nu s-a limitat la presedintele Furlong, ci a mers mai departe, muscand tot ce vede in cale. (Stiu cum e cu ironia, odata pornita, poate fi de neoprit). Ce raspunde jurnalistul la recomandarea lui Furlong, cam bizara ce e drept, ca pe parcursul jocurilor olimpice oamenii sa primeasca in casele lor straini din intreaga lume? 'Furlong is apparently hosting an impoverished family of goat herders from Bulgaria during the Olympics'. Bulgaria are cumva o reputatie de crescatori de capre si nu stiu eu? Nu ca ar fi ceva rau in a fi crescator de capre, insa ma indoiesc ca cresterea caprelor este ocupatia majoritatii bulgarilor din Bulgaria. Si iata cum se formeaza o opinie: 265 000 de cititori vancouverezi vor ramane cu impresia ca Bulgaria este populata de familii sarmane de crescatori de capre. Si asta numai pentru ca un jurnalist s-a gandit sa fie el pitoresc...
Monday, October 22, 2007
Care este principala ocupatie a bulgarilor?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
da. si te mai miri ca urasc filmul borat. de fapt tu nu te-ai mirat niciodata.
nu m-am mirat niciodata, e drept.
nu stiu, unii oameni pur si simplu uita ca nu suntem 'intre noi'* sa ne permitem sa lansam ironii care pe altii, care sunt 'printre noi' ii pot atinge. m-am gandit ce o fi in sufletul unui universitar bulgar care citeste articolul asta, sau al unui casier bulgar la vreun supermarket, sau ma rog al oricarui bulgar cinstit si civilizat de aici. pentru ca sunt slabe sansele ca un bulgar din Bulgaria sa citeasca articolul si in consecinta sa se simta jignit. desi cu internetul asta, mai stii... si partea mai interesanta este ca am convingerea ca autorul articolului nu a avut intentia sa jigneasca vreun bulgar, ci doar nu i-a pasat, s-a lasat sedus de gaselnita asta aparent amuzanta.
mda. ma gandesc ce o fi pe capul unui kazakhstanez ani de acum incolo...
*prin acest 'intre noi' nu scuz total o posibila atitudine jignitoare fata de un grup daca vreo persoana apartinand grupului nu e 'prezenta' asa incat sa se poata simti jignita. insa atitudinea cu potential de jignire macar nu ajunge la cel posibil vizat.
Cum imi place mie sa spun in momentele astea, "cel putin noi nu am ars de 6 milioane de oameni in camerele de gazare" si nici nu am facut comert cu sclavi, ca alte popoare mai civilizate. Fiecare cu pacatele lui, si pana la urma daca esti crescator de capre nu faci rau nimanui :)
@ mihai turcu: nu, "noi" i-am deportat in transnistria sau i-am executat pe loc. tarile romanesti au avut sclavi romi intre sec. XIV si 1855 (1856).
tocmai am citit
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15124&art=37838&cHash=b33d4a5508
ce orori.
k., misto articol. mai sunt info aici: http://www.edrc.ro/publication_details.jsp?publication_id=4
si aici: http://www.romanothan.ro/romana/muzeu/dep/index.htm
multumesc. am tot citit, e cutremurator.
Ştiu că nu am comentat, dar tu ştii că am citit. De altfel, ce mai era de comentat?
Ideea, pe care ştiu că ai prins-o, e că prefer să fiu imigrant neadaptat în propria ţară. E acelaşi lucru, minus discomfortul birocratic şi şocul cultural al mutării.
De aceea nu ştiu dacă să-ţi admir curajul sau să te compătimesc, pentru că ştiu că numai o disperare cumplită te poate face pe tine, care eşti atât de comodă, să te muţi în celălalt capăt al lumii, la trei curse aeriene distanţă.
PS: Altfel, ca şi Alex, ca şi noi toţi, trăiesc pentru acele ultime zile de decembrie.
simt ca amandoi, intr-un fel bizar, suntem poate la fel de imigranti. plus ca traim pe acelasi fus orar. :)
cat despre disperare, incep sa nu o mai inteleg cum credeam ca o inteleg. sunt intr-un proces de redefinire, cu alte cuvinte. eu una nu m-as mai hazarda sa explic gestul meu printr-o disperare, cu atat mai putin disperare cumplita. cred ca nu aveam suficiente date pentru a ma califica drept 'disperata'. in fine, nu ma pronunt categoric, vom vedea.
si da, traiesc si eu pentru acele zile.
Post a Comment