el norte

sunt hipersensibila la orase, cred ca am mai spus. in unele momente fac ce vor din mine. ce ma exaspereaza uneori sunt strazile astea, toate paralele si perpendiculare, in unghiuri perfecte de 90 de grade, nici din greseala nu fac alte unghiuri. parca am fi intr-un tabel. apoi daca vad un documentar cu ce chinuri indura oamenii din honduras ca sa ajunga aici, ma rog, in america de nord, si 50 de zile merg in niste conditii incredibile ca sa ajunga aici, mi se face asa o rusine, ce probleme am si eu, strazile, ca sunt paralele si perpendiculare.

DAR BINE CA SE TERMINA IANUARIE.

'All that is beautiful'

marian palie - mariaj

==== >

http://www.myspace.com/flu_viu

(more to come)


plus - bellman music :)


someone made me happy (in a way) today, it will go soon i think

"Baby, I feel so alone"

sometimes i miss my friends so much that i could not burst into tears (that is nothing) but literally puke. so intense. today it hit me at some point and i had to stop doing what i was doing because i remembered that party. all so free so free all so full of love and so perfect.

cool

azi e joi si joi e ziua mea preferata. nu se stie de ce joi tind sa mi se intample o sumedenie de lucruri mediu-calumea, nu ceva iesit din comun, ci ceva care seamana cu cum mi-ar placea sa fie viata mea tot timpul. azi joi am fost cu serviciu intr-un loc cool, unde erau oameni cool si imediat mi-am dat seama (m-a lovit) ce mult imi lipsea cool-ul si ca de fapt eu ma simt bine printre oameni cool imbracati cool cu atitudine cool inconjurati de obiecte cool. multa vreme mi-a fost asa, jena de chestia asta si nu am recunoscut-o. aici era un cool altfel decat e in ro. pentru ca oamenii cool de aici nu se competitionau care e mai cool, nu simteam ca in mintea lor e o perpetua ierarhie care ii streseaza. (cred ca stiu unde sunt oamenii asa aici). lucrul asta care mi s-a intamplat azi posibil adica probabil sa nu aiba urmari insa m-am mai linistit ca eu ma gandeam ca aici nu sunt oameni cool deloc.

Prima!

am tot citit poezii de dan sociu pe net ca acuma l-am descoperit. in aceasta camera se aude un musical hollywoodian clasic si inca mai pute de la sconcsul care murea afara sau sconcsii care se bateau afara. azi m-am deprimat de fapt a inceput de ieri si nu inteleg de ce!! cand afli ce varza is toti, nu mai ai chef de nimic. as lua avionul si sa ma duc si sa stau patru zile intr-un loc si tot asa pana termin toate orasele cu aeroporturi (nu sunt un calator in salbaticie, un aventurier). eu nu am accent est-european, sunt aproape sigura de asta. stiu cum e ala, si eu nu il am, desi nu e ceva rau in asta, numai ca nu il am, sa respectam adevarul. iar m-am deprimat, vezi, asa mi se intampla. iar pute, oare o murit si daca da cat timp o sa ramana acolo, cine e responsabil sa culeaga sconcsii morti din oras? 'the best is yet to come' mi-a spus un tip in lift ca am raspuns numa 'ok' la 'how are you'. prima!

a writer of fictions

era una din acele dupa-amieze din arad in care totul e, ma scuzati, atemporal. mergeam pe strada atemporala..., nu imi amintesc numele dar o stiu cu ochii inchisi, si nu se auzea nimic, nimic, si ne apare in fata omul cu lubenita. nu stiu de ce il vad imbracat in geaca rosie, desi e vara, sau poate avea un maieu negru, si are o lubenita sub brat si e fericit cumva. nu mai stiu ce am vorbit stiu ca stia desi nu spunea, se vede asta in ochii nostri, ai nostri, care nu suntem aware, nu numim lucrurile dar parca le stim mai bine nenumindu-le (si aici stiu ce spun). era una din acele dupa-amieze in care nu se aude nimic nici macar lumina, si totul sta, sta. de aici am plans, de aici mi-am dat seama ca as sta in arad daca as avea multi bani, stiu si unde, stiu strada, stiu casa, stiu etajul, si o sa stau candva.

inima, inima

sunt indragostita de domnul deosebit. si de doamna de la ziar. different kinds of love. i'm drunk. maine la prima ora o sa sterg postul asta. o sa imi fie rusine, precis.

monologue / dialogue

nu stiu cand a inceput, cred ca de cand am revenit: tin scenete aici, fie monologuri fie dialoguri, de cele mai multe ori despre societatea de consum, care ambaleaza in nenumarate ambalaje un produs, si nu unul scump, sa zici ca luxul se plateste, nu, si ma gandesc la copiii si la batranii care mor de frig sau de foame si noi ambalam in plasticuri peste plasticuri si punem hartii peste hartii, de ce e nevoie de toate astea, cata risipa doamne. si in tot timpul asta cantam despre reciclare. cred ca femeia romana care a trait in comunism ar trebui tina seminarii despre adevarata reciclare, nu fandoseala asta. mor cand vad ca se consuma atata. si ca ducem cainii la spa. da, toate astea la mine aici devin mici scenete, pe care le mai intercalez comic cu confesiuni din viata personala, cred ca ar trebui sa ma inscriu la un cerc de teatru de amatori sa ma mai descarc un pic, ca altfel devin nebuna de hyde park sau imi ridic mainile in aer a disperare pe strazi, nu ca aici ar fi ceva neobisnuit, multi nebuni circula liberi.

dar in curand nu o sa mai tin nici scenete, numai eventual cea cu 'sunt obosita mortal si m-au strans sosetele trebuie sa ma intind' si ma intind si gata e sceneta, adorm.

bad bad dream

the worst dream ever, the worst really. it was that my dad, my sister and my best friend committed suicide within 24 hours. i remember that my sister had told me why she chose to do that and there was no way of changing her mind. and after that, she kept coming back to talk to me, but i knew it was only for a limited time and i was so sad so sad. and all that emptiness after those suicides, all that emptiness, unbearable. i woke up and for a few seconds i felt that emptiness as being real and i said to myself that no one can live like that.

message (change)

only now do i know for sure that i've changed and i'm changing and i don't even bother to stop that, i'll deal with it as it comes along. and i'm glad things didn't turn out to be like i originally planned them, because i wouldn't have experienced all that and i probably would have been a chicken a scared chicken.
i've eaten something v. spicy and i feel a bit sick, i need to rest now.

message (a smirnoff ice pls)

nu stiu ce am, ca tot trebuie sa apara ceva care sa imi strice dispozitia, care e buna spre foarte buna si nu are nici un motiv sa nu se mentina asa. azi mi s-a parut ca cineva ma urmareste. unu cu mutra de student politehnist roman timid si aparent inofensiv, parca de astia mi-e mai urat decat de ghiortzai. era si la autobuz, si la mall, se tot intorcea in spate, apoi mi s-a parut ca il vad pe o banca in mall si am zis ca asa ceva nu se poate, asta ma asteapta sa ies, sa ma urmareasca iar, am iesit pe alta parte, am stat la autobuz, tot ma gandeam ca apare, dar nu a aparut. cobor cu o statie mai inainte, in ideea sa nu cumva sa ma astepte de unde luasem autobuzul, nu era la coborare sau nu l-am vazut, cand fix inainte sa intru in bloc, unu fuge spre intrare si dispare inainte sa vad unde se duce.

precizez ca eu nu am paranoi din astea, chiar nu am, dimpotriva, imensa majoritate a timpului mi se pare ca oamenii au intentii ok si ca nu am de ce sa ma feresc. probabil de aia cand le am, paranoile, sunt asa puternice, cum e asta.

acuma o sa beau un smirnoff ice si o sa ascult ciocarlia si altele si o sa ma gandesc cum o sa slabesc fenomenal pana la vara.

message (what being here is)

i just have to say i'm glad i went h. and then came back, i know now it's a choice at least for the time being, not a condamnation as i used to think of. and i'd write so much more but i get paranoid and if you knew you'd understand why so i stop for now.

Re:

To: Stingo,

iti scriu pentru ca m-ai emotionat cu ce ai scris si am vrut sa iti raspund dar nu am putut sa pun coment direct.

mie mi-e greu si mi-a fost intotdeauna greu sa cred in ceva ce nu vad cu ochii mei ca exista. nu am simtul metafizic si nici al metaforei, sunt de fapt f. simpla, daca vreau ca ceva sa fie vreau sa fie in jurul meu. credeam si eu ca internetul este viata si viata este internetul, dar acuma in cele doua saptamani am vazut ca nu e asa, si doamne da sa nu afli de fapt cum e sa fie Numai Internet, pentru ca daca e un moft asa e ok dar la mine nu era, devenise totul, ma rog, totul care conteaza. si de fapt stiu realist ca mai bine cu internet decat fara, insa nu ajunge si nu mai pot pretinde ca ajunge. de aceea eu ce vreau este sa va vad cat mai des posibil, sa fim impreuna sa dansez cu omar si sa iti simt mirosul parului si o, cate din astea as putea numi numai in clipa asta pana ma duc sa ma piaptan.

we'll continue to throw words i know just waiting for the joy the real joy

Perpetuum Mobile

eram la barul de langa serviciu si am stat cu domnul deosebit pana dimineata cu intermitente, la un moment dat a venit si ionuka si apoi si mama care a gasit de undeva sa cumpere un minunat set de farfurii mov care costa in bani canadieni 185, dar era minunat, repet. eu cu domnul deosebit aveam tot felul de erotisme si era ciudat cred ca pentru ca imi placea de el foarte tare si parca si depindeam de el si si asta imi placea.
apoi am luat numai eu un lift subred si presimteam ca o sa se intample ceva ca ne-am suit vreo 8 in el si asa s-a si intamplat, liftul tot cadea, dar apoi ne-am dat seama ca a cazut pe orizontala si a ajuns la marginea orasului intr-un camp unde erau niste animale f. multe si mici si cumva ca niste veverite dar de consistenta papadiei si erau albastru deschis. imi era o scarba de am crezut ca o sa mor. am gasit un tip care m-a trecut prin animalele alea, eram mult mai multi debarcati acolo, si apoi cred ca am gasit alt tip mai calumea cu care am avut conversatie intelectuala, pana l-am vazut pe catalin stefanescu, de care eu credeam ca e altcineva (un prieten) si l-am intrebat ceva, el mi-a zis ca e deghizat ca e in concediu, si atunci a si venit un autobuz canadian sa ne duca pana la primarie in arad unde unde unde, ce vad: tata preda engleza la niste doamne mai trecute cu aer european si mama mai incolo comenta ca el habar n-are engleza. in final am ajuns cumva din nou in barul initial unde erau prietenii mei vechi si buni care se uitau ciudat la mine si asteptau sa le povestesc ceva sau numai mi se parea.

asta am visat eu intre 10 si 12 noaptea, in somnul de jetlag. give me more jetlag sleep!!

Y!M again :(

k: pisi.
k: am ajuns ok
k: am tras 1 tura BUNA de plans.
k: all alone again, me have to have people i know now and even stress (I dont mind) BUT have to have money i know this too

Doua saptamani nu m-am oprit

aici inteleg tot, tot ce se intampla in jurul meu si de ce se intampla asa, si nu spun nici ca in jurul meu e bine nici ca e rau, ca e si foarte bine si foarte rau, spun doar ca inteleg tot, si ca nu stiu daca vreodata voi mai intelege tot asa cum inteleg aici

inima inima

oamenii sunt eu si e bine asa (valurile), ma refer la oamenii pe care ii iubeam mai mult ca pe mine insami si pe care acum ii iubesc ca pe mine insami


si simt cum cresc cum sunt om mare adult (in fine!!) SI IMI PLACE nu as mai suporta sa am 18 ani sau 20 sau 28 si


si


uneori mor de fericire si atunci imediat imi e frica pentru ca nu stiu ma gandesc ca daca o sa se intample ceva rau (ceea ce o prostie) si apoi ma gandesc ca daca eu realmente mor de fericire ce poate sa se intample mai rau decat sa mor propriu-zis.... se intelege nu? dar stiu ce ar fi mai rau, si atunci trebuie sa fac cumva sa imi opresc gandurile alea, dar ele sunt si bune ca mai echilibreaza situatia ca nici asa nu e ok sa mori de fericire, nu? doamne, dor mi-a fost de casa.


aici lucrurile par ca se leaga ca exista o 'tesatura' invizibila care leaga lucrurile dincolo de lumea vizibila si rationala, aici chiar poti sa te gandesti la destin (cum ca ar exista) si in privinta asta: Ma atrag fantasmele fermecate ale lumii magice, dar sunt nelinistit din cauza incapacitatii de a face fata vrajitoriei. si apoi ma gandesc rational ca Normal ca se leaga pentru ca e o lume mica asta aici si sunt sansele mult mai mari sa se lege lucrurile, e doar atat, dar oricum imi place sentimentul ca se leaga


m-am si bucurat aici de vreo doua ori ca am doua lumi ca asa niciuna nu ma poate coplesi/acapara, totusi