monologue / dialogue

nu stiu cand a inceput, cred ca de cand am revenit: tin scenete aici, fie monologuri fie dialoguri, de cele mai multe ori despre societatea de consum, care ambaleaza in nenumarate ambalaje un produs, si nu unul scump, sa zici ca luxul se plateste, nu, si ma gandesc la copiii si la batranii care mor de frig sau de foame si noi ambalam in plasticuri peste plasticuri si punem hartii peste hartii, de ce e nevoie de toate astea, cata risipa doamne. si in tot timpul asta cantam despre reciclare. cred ca femeia romana care a trait in comunism ar trebui tina seminarii despre adevarata reciclare, nu fandoseala asta. mor cand vad ca se consuma atata. si ca ducem cainii la spa. da, toate astea la mine aici devin mici scenete, pe care le mai intercalez comic cu confesiuni din viata personala, cred ca ar trebui sa ma inscriu la un cerc de teatru de amatori sa ma mai descarc un pic, ca altfel devin nebuna de hyde park sau imi ridic mainile in aer a disperare pe strazi, nu ca aici ar fi ceva neobisnuit, multi nebuni circula liberi.

dar in curand nu o sa mai tin nici scenete, numai eventual cea cu 'sunt obosita mortal si m-au strans sosetele trebuie sa ma intind' si ma intind si gata e sceneta, adorm.