free running

iar eu o iau dimineata pe chesterfield in jos, realizez ca am mersul bizar de autist high-functioning, inca flexez prea mult genunchii la fiecare pas, am termosul-cana de cafea lipit de palma stanga si cu dreapta tin prima tigara care imi furnica sangele la primele fumuri, si daca e si soare sunt asa de fericita aici, parca as fi scapat dintr-un lagar.

si ziua trece, ca un free running, cu soarele in fata, si eu iar sunt fericita, asa de fericita ca ma duc si la Prajitura, desi e marti.

si adorm la 8.30 p.m., dupa o emisiune despre pictura rupestra, si visez ca sunt acasa, trecem cu ionuka pe sub pod pe la caminu, e iarna dar e soare, si ne intalnim cu zamfir care are in mana o minge de baschet, si ne salutam, si trecem mai departe, si eu vad distinct un tren de marfa, in lumina foarte clara a soarelui.