dolce far niente & romantic swingtronica

azi pe seara mi-am mai revenit un pic. adica nu m-am mai gandit atata la mine sau la planeta. (aici am descoperit simtul civic si, ca atare, cum nu am masura, ma gandesc neincetat cand la mine cand la semenii mei cand la tara iar la mine la planeta la semenii mei si tot asa). si am ajuns un pic la starea asta:

Pictura se cheama 'dolce far niente' si apartine lui john william waterhouse, pictor prerafaelit englez. am ajuns la el de la o alta pictura, 'the siren', care m-a atras din prima si in acelasi timp mi-am zis 'ce kitsch', nu stiu de ce. si apoi m-am uitat la alte si alte picturi ale lui si am alunecat fara sa imi dau seama in romantismul si dramatismul lui.

insa langoarea incepuse deja, cu o muzica de care uitasem, si mi-am amintit si am tot ascultat-o. (am descoperit-o la philippe, in camera de sus). koop. asa o tristete tristete tristete dar pe niste ritmuri frivole si 'romantic swingtronica'. a fost ciudat ca imi aminteam ca e dansabila, ceea ce si e, si cand am pus-o m-am ridicat deja sa dansez si dupa cateva secunde m-am oprit si m-am dus sa ma sprijin in coate pe masa de la bucatarie, ca mi s-a parut foarte trista. dupa aia mi-a trecut e prima melodie http://www.myspace.com/koop, koop island blues.