The view

Ieri si azi m-am plimbat prin n magazine in interes de serviciu (nu, nu sunt distribuitor) si am luat contact cu imensa lume a obiectelor. Am vazut obiecte atat de frumoase ca mi-au taiat respiratia. si atunci instantaneu mi s-a declansat un drum, unul din drumurile pe care e foarte posibil sa o apuc, un drum care nici nu e atat de inimaginabil, pe care mi l-am mai imaginat si inainte insa printre multe alte drumuri. o sa ajung seara de seara franta acasa, intr-un apartament nu mare, cu vedere la ocean, sau si la ocean si la munte, aranjat cu bun gust, plin de obiecte dragute, o sa beau bauturi fine si o sa ma duc la spa, o sa port haine frumoase si o sa am mancaruri sofisticate, o sa imi schimb mobila o data la doi ani, o sa am produse de baie si de par si de corp care o sa inunde baia cu mirosul lor, o sa ma uit la filme pe un ecran cat jumatate de perete, o sa plang din cand in cand pana la transpiratie cand o sa ma uit la pozele in care eram eu si ionuka, eu si ionuka, si mama si tata se iubeau si erau tineri si bunica ma tinea in brate ca pe cel mai sfant lucru de pe lume, insa o sa fac asta rar pentru ca ma va dobori tot mai tare, o sa ma duc in romania unde pentru cateva saptamani imi voi baga picioarele in orice disciplina si voi trai din tot sufletul meu de cateva saptamani, apoi o sa ma intorc si o sa vin franta seara de seara acasa, in apartamentul meu cu vedere la ocean, sau si la ocean si la munte, si la un moment dat o sa mor de vreun atac de cord sau cerebral (visand pentru o secunda ca te leagan intr-un pat mare de copil mic).