Ma gandesc ca trebuie sa existe o mostenire colectiva. Ma uit la mine, ce dificil si angoasant imi gestionez proaspata independenta. Femeile independente! Ma uit si in jurul meu: nu le e usor, fiecareia in felul ei. Anxietati, reactii disproportionate, un anume fel de incrancenare, teama, efort suprasolicitant, si, mai presus de toate, o vizibila stare de a nu se simti bine in pielea lor. Nu si-au gasit inca firescul. Nu spun ca nu e calea cea buna, mi se pare evident ca e calea de bun-simt. Ceea ce spun e ca, deocamdata, devenirea cere efort. Cred ca fiicele noastre nu vor mai avea nicio problema.
skip to main |
skip to sidebar
Împăturiţi hărţile şi lăsaţi deoparte globurile. Dacă le-a desenat altcineva, lăsaţi-le deoparte. Începeţi alt desen cu balene jos şi cormorani sus, iar între cele două extreme identificaţi, dacă puteţi, locurile pe care nu le-aţi găsit încă pe celelalte hărţi, legăturile care sunt evidente doar pentru voi. (Jeanette Winterson - Sexul ciresilor)
2 comments:
firesc ar fi sa aiba si fiicele probleme...problemele lor
a da, si vor avea, toti avem :), insa nu cu asta.
Post a Comment