No cocktail party

A fost lovita de viata, iar asta o indreptateste sa loveasca inapoi inzecit, fara mila. Scuza exista. 'Se face dreptate', doar atat. Asa s-a nascut: nu stie altceva, decat ca trebuie sa razbeasca. Isi dezvolta si rafineaza mecanismele de supravietuire. Da, asta e viata: o lupta pentru supravietuire; ceea ce nu ar fi atat de grav, insa tragedia e ca nu se ispraveste niciodata. Niciodata nu se va vedea complet instalata in confortul supravietuirii. Daca a supravietuit pana acum, e un bun castigat, care insa, atentie, poate fi oricand pierdut. In tot acest parcurs, ceilalti sunt niste instrumente. De aceea nu distinge intre lingusitori si prieteni. Normal, ii vede pe cei mai infocati lingusitori ca pe cei mai devotati prieteni. E bizar totusi: in rastimpuri, cand poate face abstractie de sine, rar, pe ceilalti ii poate vedea cu o claritate aproape totala, pe sine insa niciodata. (Oamenii care vadesc lipsa unei elementare autocunoasteri imi fac greata, imi pare rau). Poate deveni foarte cultivata, foarte influenta, foarte bogata, orice. Insa nu se poate bucura de nimic din toate astea. Mereu simte ca le poate pierde, daca nu le pazeste indeajuns de strasnic de ceilalti, ceilalti care, desigur, sunt niste inamici. Cu ei nu se negociaza, ei trebuie invinsi. Poate avea accese de o bunatate iesita din comun, aproape absurda, desigur doar fata de supusi. Sunt supusii de la care vrea ceva foarte simplu: sa o iubeasca. Fara sa o admita, am spus deja ca este opaca la autocunoastere, isi doreste fierbinte sa fie iubita. Poate acei oameni, supusii, o si iubesc, un timp, pana cand aparentele se sterg si iese la iveala fiinta ingrozitor de vulnerabila si ingrozitor de rea. Atunci, supusul multiubit devine dusman, un dusman care trebuie distrus cat mai rapid si eficient. Nu are nicio indoiala in privinta asta. In general nu are indoieli in nicio privinta. Viata, cum am spus, este un camp de batalie, in care inima nu are ce cauta, e un lux pe care nu si-l permite. E trist. E asa de trist ca mi se rupe inima. Si totusi, nu pana la capat.