luminati si bogati

am citit despre 'priveghiul pe facebook', in articolul lui vintila mihailescu, preferatul meu de la 'dilema', de fapt cred ca singurul. nu stiu de ce, nu m-a mirat.

doamne, am visat ca liiceanu a marturisit ca e bisexual, asa ceva...

mi-e dor de mor de o barfa zdravana. asa, ca intre prieteni, haha. barfele alea care pe moment au o importanta capitala, dar de fapt nu au, pentru ca nu schimba cu nimic situatia. sa il sun deci pe darius. later edit: m-a sunat darius!!

daca nu exista internetul stiu sigur ca nu stateam aici asa nici 1 luna. cu tot cu viata interioara, care am zis deja ca se duce dracului si continua sa se duca, sau sa ia alte forme, mai stii.

si apropo de 'ia alte forme', tind tot mai mult sa cred ca agresivitatea in om e in aceeasi cantitate dintotdeauna, numai ca ia alte forme. asta de acuma e ceva aproape invizibil si persistent, parsiv, si pe care eu psiholog amator as putea sa o demasc, dar nu am cui.

sper ca in viata urmatoare sa fiu violoncelista si sa cant intr-o sala cu acustica perfecta, in fata a 6000 de chinezi luminati si bogati.

fericirea röyksopp

azi m-am mai gandit la aceeasi prostie, sa zicem cu alte conotatii, mai nobile, si ma tot uitam in sus in dreapta si in stanga, nimic. poate datorita conotatiilor nobile.

tot azi am avut vreo 5 ore de fericire calma, asa cum imi place cel mai mult, o putem numi fericirea röyksopp. cand ceilalti zambesc nu pentru cei din jur, dintr-un soi de obligatie sau norma, ci de la ceva din capul lor, senin.

m-am gandit, tot azi, ca mi-ar placea sa traiesc intr-o romanie in care 'mihaela radulescu merge la pamuk', nu vad nimic in neregula cu asta, dar in care 'mihaela radulescu merge si la gay fest' si 'mihaela radulescu merge si la marsul pentru o viata sanatoasa'. multe drumuri pentru mihaela radulescu.

si tot azi mi-am dat seama ca, in continuare, ma fascineaza organizarea. mai stii cand ne-am minunat de infrastructura aeroportului din amsterdam? aici vad zi de zi nenumarate aeroporturi din amsterdam. as vrea si in romania sa fie la fel, atat cat trebuie, si in rest sa fie cum e acum.

am incercat, azi in fine, sa aflu de ce oare nu m-am implicat mai mult in romania, in lucruri de care imi pasa. am ajuns la urmatoarele motive: 1.pentru ca credeam total ca oricum nu pot sa schimb nimic (pesimism conjunctural sau pesimism pur si simplu), 2.pentru ca aveam un fel de dispret pentru implicarea civica in favoarea 'inaltei culturi', 3.pentru ca imi era frica de tot ce ar putea decurge: atacuri, marginalizare, 4.pentru ca credeam ca timpul pe care il am la dispozitie trebuie folosit fie pentru a ma distra fie pentru a face bani.

as vrea sa am mai mult timp si sa fiu in mai multe locuri.

in my head

azi mergeam pe strada si in timp ce ma gandeam la o prostie, o veritabila prostie, m-a lovit o pasare in cap, la modul cel mai concret, no metaphors. daca nici acum nu am inteles ca nu mai am voie sa ma gandesc la prostia asta, nu stiu cand o sa inteleg.

casele altor oameni

la 30 de ani am descoperit ca imi plac aeroporturile. in aeroport esti cel mai intre. liber de orice responsabilitate, in afara de aceea de a gasi un loc unde poti sa iti intinzi picioarele si eventual sa te intinzi complet. esti intre pentru ca ai inca in tine locul pe care l-ai lasat, si il ai si pe cel spre care te indrepti. in sensul asta, e mai radical decat in gari.

intotdeauna mi-au placut casele altor oameni. instalarea lor. dintr-un motiv pe care abia acum incep sa il inteleg, eu nu m-am putut niciodata instala in casa mea. obiectele mele sunt in cea mai mare masura primite, sau erau mostenite. nu ma vad in postura omului asezat undeva, cu acel aer terifiant de definitiv. imi iau o vaza si un dulapior si le asez undeva, apoi le pot aseza altundeva, dar ele sunt ale mele si ma fixeaza. ma uit la ele si imi spun "eu v-am ales, eu v-am asezat, de ce voi de ce aici" si incep sa nu le mai suport.

una din cele doua propozitii cu care m-a cucerit darius a fost "eu trebuie sa ma misc intre doua puncte A si B". ideal, m-as misca toata viata intre doua puncte A si B. si mai ideal, mi-as imparti ziua intre doua puncte A si B. daca vreti sa imi scurtati simtitor viata, spuneti-mi ca ceva e definitiv. "pleci? definitiv?". ha ha. "draga, ce mai e definitiv in ziua de azi?".

ma gandesc la ceilalti. ma intereseaza cu amanunte (iar prietenii mei imi dau aceste amanunte) ce fac ei intre doua serii de abdomene, de exemplu. cand fac abdomene, stiu ce fac, totul e limpede. dar ce fac intre? se plimba? spala o cana? dau un sms? se gandesc la cineva anume? se gandesc cum sa fie mai eficienti? posibilitatile sunt infinite. ce face un scriitor intre doua carti? ia notite, face copii, calatoreste in china, se uita la filme, pescuieste? ce fac actorii intre doua intrari in scena? (asta stiu :) ).

"trebuie sa imi imaginez ca se termina". daca nu vad punctul B, eu....

Facts:

am trecut brusc de la o cultura latina la una anglo-saxona; de la locuit cu parintii la locuitul singura; de la serviciul cu program megaflexibil la serviciul cu program fix; de la micul oras la marea metropola; de la o viata sociala superplina la una aproape de zero; de la un continent mic si vechi la unul mare si nou. ma mir ca nu am innebunit pana acum, though I was close. daca nu am innebunit a fost, stiu sigur, datorita vietii interioare, care e dincolo de culturi, conjuncturi, timp.

respiri si inca iti bate inima.

aici incep sa ma obsedez de boli si asta pentru ca vad tot timpul in jurul meu, invinge boala, traieste sanatos, noi suntem supravietuitorii cancerului de nu stiu care, fa cardio, societatea copiilor cu membrele amputate, evita pesticidele, mananca organic, arunca detergentul cu chimicale, triatlonul pentru sase categorii de persoane cu dizabilitati, motivational speaker fara brate, TE SI MIRI CUM DE ESTI INTREG SI MAI SI RESPIRI SI INCA ITI BATE INIMA !!! stiu ca e mai bine aici pentru un om daca e bolnav, ca e bine ingrijit si se ocupa societatea de el, si nu e exclus din viata publica, insa pentru un om sanatos e cam tulburator, pentru ca nici nu se mai poate bucura ca e sanatos ca se gandeste ca maine-poimaine ma imbolnavesc si eu. plus ca ii e aproape rusine ca e sanatos cand sunt atatia care nu sunt. daca mai vrea sa se si distreze, e un inconstient !

No cocktail party

A fost lovita de viata, iar asta o indreptateste sa loveasca inapoi inzecit, fara mila. Scuza exista. 'Se face dreptate', doar atat. Asa s-a nascut: nu stie altceva, decat ca trebuie sa razbeasca. Isi dezvolta si rafineaza mecanismele de supravietuire. Da, asta e viata: o lupta pentru supravietuire; ceea ce nu ar fi atat de grav, insa tragedia e ca nu se ispraveste niciodata. Niciodata nu se va vedea complet instalata in confortul supravietuirii. Daca a supravietuit pana acum, e un bun castigat, care insa, atentie, poate fi oricand pierdut. In tot acest parcurs, ceilalti sunt niste instrumente. De aceea nu distinge intre lingusitori si prieteni. Normal, ii vede pe cei mai infocati lingusitori ca pe cei mai devotati prieteni. E bizar totusi: in rastimpuri, cand poate face abstractie de sine, rar, pe ceilalti ii poate vedea cu o claritate aproape totala, pe sine insa niciodata. (Oamenii care vadesc lipsa unei elementare autocunoasteri imi fac greata, imi pare rau). Poate deveni foarte cultivata, foarte influenta, foarte bogata, orice. Insa nu se poate bucura de nimic din toate astea. Mereu simte ca le poate pierde, daca nu le pazeste indeajuns de strasnic de ceilalti, ceilalti care, desigur, sunt niste inamici. Cu ei nu se negociaza, ei trebuie invinsi. Poate avea accese de o bunatate iesita din comun, aproape absurda, desigur doar fata de supusi. Sunt supusii de la care vrea ceva foarte simplu: sa o iubeasca. Fara sa o admita, am spus deja ca este opaca la autocunoastere, isi doreste fierbinte sa fie iubita. Poate acei oameni, supusii, o si iubesc, un timp, pana cand aparentele se sterg si iese la iveala fiinta ingrozitor de vulnerabila si ingrozitor de rea. Atunci, supusul multiubit devine dusman, un dusman care trebuie distrus cat mai rapid si eficient. Nu are nicio indoiala in privinta asta. In general nu are indoieli in nicio privinta. Viata, cum am spus, este un camp de batalie, in care inima nu are ce cauta, e un lux pe care nu si-l permite. E trist. E asa de trist ca mi se rupe inima. Si totusi, nu pana la capat.

Nu sunt in masura sa raspund inca.

Mi se duce dracului tot dandysmul.
Viata personala are doar brutarul din schimbul de noapte, si asta pentru ca nu are nimic altceva.
Mi se duce dracului si toata interioritatea.
Ma bucur cand vad tineri cool.
Trebuie sa imi imaginez ca se termina.
Nu am vazut demult un film chinezesc.
E ceva ciudat, toti se uita la mine insistent.
Mi se duce dracului toata visarea (aici nu se viseaza, ci se planifica si se implineste). De fapt fara sa imi dau seama mi-am implinit vise, ce ciudat. Abia astept sa le implinesc si pe urmatoarele, asta in alt mod, de data asta o sa imi dau seama, de acum o sa imi tot dau seama.
Draga Ionel, nu te-am mai visat de mult timp. Nu stiu daca o sa te mai visez vreodata. Nu mai stiu nici cum era cand te visam.
Ma molipsesc usor.
It's not their fault.
Planific si implinesc. It's true, don't laugh.
Raman mirosurile, slava cerului. Azi a mirosit a gogosi.

grace

all so joyful, so light, so free


Beirut, http://www.myspace.com/beruit


si acest videoclip. forever in gradina :)


mersi cristi.

should I stay or should I go

am un vis care se tot repeta. eu sunt in vacanta in ro, am biletul de intoarcere, si vine ziua cand trebuie sa ma intorc, dar eu pur si simplu nu pot sa ma mai duc inapoi. visul nu se concentreaza pe ce fac in ro in perioada stabilita de vacanta (ma distrez) ci pe momentele de final cand eu nici nu decid ca raman si nici nu pot sa plec inapoi. ceea ce visez e zbaterea aia a amanarii si indeciziei si neputintei. cand stii ca trebuie sa faci ceva si nu poti, dar nu poti nici sa decizi ca nu mai faci, si atunci te zbati si fiecare ora e un chin, ca nu esti unde trebuie sa fii, dar unde trebuie sa fii nu poti efectiv sa fii. in visul de acum, data aia era 15aprilie, irelevant.

(cu cat trece timpul esti tot mai 'intre', pentru ca incepi sa vezi aici detaliile, si detaliile sunt f. importante. compari cu celelalte detalii, care si ele sunt f. importante, iar detaliile de aici cu cele de acolo nu se potrivesc. sunt, asadar, doua lumi diferite. insa chestia e ca nu ai stiut ca sunt asa de diferite, pentru ca ai crezut de la televizor sau de unde ca sunt cam la fel, sau macar ai crezut ca tu stii deja cum e, insa de fapt nu e asa, la televizor nu vezi detaliile).