the view

e clar: eu nu mai trebuie sa fiu lasata in lumea obiectelor. adica, ce mai, la shopping. nu se poate, de toate vreau, si fular, si parfum, si carti, si agrafe, si sosete, si dvduri, si storcator de fructe desi nu storc fructe, si maieu desi nu port maieu, si manusi, si cipici hihi, si agende, si sutiene, si rujuri, si jambiere, si geci. si faza e ca mi le pot lua, ma rog, nu la modul imperial, adica tot tot tot ce vreau in fiecare minut, si mi le si iau, unele, insa e dorinta asta mai tare decat mine, eu eram cu spiritul!! nu intru in panica, ma intreb doar asa, detasat, oare cand o sa ma lase fascinatia asta a puterii de cumparare, daca niciodata?

as vrea sa locuiesc intr-un apartament cu vedere la cimitir. dar nu in romania (ce era sa spun acuma, doamne, o e-nor-mi-ta-te).