pot sa imi imaginez aproape orice, adica pot sa ma imaginez pe mine in aproape orice situatie. insa ce nu pot sa imi imaginez deloc e cum e sa mori, adica cum o sa mor eu. cum nu imi pot imagina, m-am gandit sa incerc (ce naiv, ce naiv) sa vad cum poate fi. stateam intinsa pe pat si mi-am zis sa nu mai misc deloc si sa imi opresc respiratia. insa mi-am dat seama ca nu stiu exact daca se moare pe expiratie sau se poate si pe inspiratie, nu mi-am pus problema pana acum. am incercat ambele variante, insa oricum se instaurase un pic comicul, si am incetat experimentul si m-am ridicat sa ma duc la baie. si atunci abia mi-am dat seama ca daca as fi murit nu m-as mai fi ridicat sa ma duc la baie, si asta mi s-a parut de neimaginat. si in baie cand am intrat am simtit mirosul sapunului, puternic, un miros care imi place, si din nou mi-am dat seama ca daca as fi murit nu as mai fi simtit mirosul ala si atunci m-a apucat plansul, si am zis un fel de rugaciune asa, ca mi-as dori ca pe lumea cealalta sa fie mirosuri care mie imi plac. am dat drumul la apa, si era calda, nu foarte calda, si o auzeam cum curge, si din nou mi-am dorit ca pe lumea cealalta sa fie si apa calda. apoi mi-am zis ca ar trebui poate sa ating inaltimi spirituale unde sa nu simt nevoia de sapun watermelon si apa calda.
Monday, December 17, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
cate idei, cate mancaruri, cate exaltari, cate plecari, cate sfasieri, cate revelatii, cate cadouri, cate starfish, cata caldura, cate prajituri, cate pahare cu picior, cate fericiri, cate linisti..,
va urma
haha, cit ma bucur sa vad ca si altii sunt intr-atit de saritzi de pe shine incit sa faca acest experiment... :> e, in fond, un fel de gimnastica. existentiala.
:)) si eu. mi-era un pic jena dupa ce am scris.
nu stiu ce sa spun, ce e, insa uneori e asa acut, ca as prefera sa nu fie. de aia as vrea sa am o confruntare mai blanda cu asta (gandul ca murim, ca mor), ca am nevoie.
Post a Comment