no grace

nici nu stiu ce imi da o multumire mai mare: sa imi iau obiecte sau sa arunc obiecte. deja ma gandesc cu satisfactie ce se va goli casa inainte sa plec, cum o sa arunc gunoiul, reciclabilele. vor ramane, demne, numai Structura, patul si Zona Entertainment. simplu si curat.

azi mi-a dat prin cap sa imi fac un blog financiar, secret desigur, si asta pentru ca 1.nu cred ca ar interesa pe cineva si 2.mi-e rusine ca am aceasta preocupare.

adineaori ma intrebam pe ce dracu imi cheltuiam banii in romania, ca parca pe nimic, si tot nu aveam nimic, si totusi pe ceva ii cheltuiam.

as vrea sa am consilier financiar.

as mai vrea ca in romania sa nu ma intrebe nimeni 'cat castigi'. si apoi sa faca comentarii fara sa stie situatia de la fata locului.

mi-am dat seama ca daca as vrea sa traiesc cu cineva, ar fi ca sa intre doua salarii in casa si sa fiu si eu mai linistita.

chiar la inceput aici am vazut la televizor un motivational speech in care o faimoasa magnata spunea ca femeilor in general le e jena sa aiba bani, ca nu stiu cum sa se apropie de proprii bani, ca mai degraba fac voluntariat, ca le e frica de banii lor, ca nu vor sa aiba de-a face cu ei, ca sunt o corvoada. si ma gandesc ca e explicabil, ca in istoria colectiva feminina nu a existat capitolul asta, femeile depindeau financiar de barbatii lor si deci e ceva relativ nou pentru ele (noi hmmmm)sa-si aiba proprii bani.

faptul ca am scris acest post este pentru mine un act de curaj. (e un post fara strop de gratie).

repet: as vrea sa locuiesc intr-un apartament cu vedere la cimitir.