E dupa-amiaza si sunt acasa. Mai sunt 6 ore.

Nu mai am nici emotii. Ieri numai asta puteam sa zic Am emotii, am emotii. Cand am emotii parca sunt retardata. Sunt altfel de emotii decat cand am plecat in iunie, pentru ca acuma stiu ce las si stiu si la ce ma duc, dar nu sunt sigura ca mai stiu exact la ce ma duc, pentru ca departarea le-a facut sa para altfel, cred ca exagerate si intr-un sens si in altul. Mama a facut deja sarmalele si tata a sters de praf telefoanele noastre si le-a incarcat cu centi. Doua saptamani nu ma voi opri.

Ceau Structura, ceau Vaporet, ne vedem in 2008!

stau singura (de sase luni),

si imi place sa stau singura si cred ca eu trebuie sa stau singura, pentru ca vreau ca in timpul liber sa fac lucrurile in timpul meu, care am impresia ca e altul decat timpul lumii si ca in orice caz e un timp de neinteles. pentru ca fac lucrurile si foarte repede, unele, insa altele le fac foarte incet si nu as putea sa dau o explicatie nici pentru unele nici pentru altele. insa cel mai important este ca nu stiu cine ar intelege ca eu minute in sir, chiar si o jumatate de ora, uneori chiar si doua jumatati de ora intr-o zi, nu fac nimic, chiar nimic, si asta fara sa am ceva (probleme). pur si simplu trebuie sa ma opresc. si stiu ca oamenii inteleg multe lucruri pe care le fac ceilalti, tot felul de activitati, insa asta nu e nicio activitate, nu e nici macar ceva zen sau meditatie transcendentala, care si alea sunt de inteles. nu e nimic deosebit, uneori ma gandesc la ceva anume, alteori la nimic, uneori imi amintesc sau imi fac scenarii, alteori ma uit in jur. si nu ma deranjeaza daca cineva ma intrerupe din nefacutul nimic, ca ma intrerup fara probleme, insa m-ar deranja ca m-as tot gandi cum si cand sa incep sa nu fac nimic, si chiar asta e cu nefacutul nimic, ca el survine cand e momentul lui.

(tata este deseori vazut pe la colturi de strada in oras, unde isi aprinde o tigara si sta si sta si se uita, si l-am intrebat o data de ce sta asa la colt de strada, si mi-a zis ca se gandeste incotro sa o ia).

I am very very happy so please hurt me

pot sa imi imaginez aproape orice, adica pot sa ma imaginez pe mine in aproape orice situatie. insa ce nu pot sa imi imaginez deloc e cum e sa mori, adica cum o sa mor eu. cum nu imi pot imagina, m-am gandit sa incerc (ce naiv, ce naiv) sa vad cum poate fi. stateam intinsa pe pat si mi-am zis sa nu mai misc deloc si sa imi opresc respiratia. insa mi-am dat seama ca nu stiu exact daca se moare pe expiratie sau se poate si pe inspiratie, nu mi-am pus problema pana acum. am incercat ambele variante, insa oricum se instaurase un pic comicul, si am incetat experimentul si m-am ridicat sa ma duc la baie. si atunci abia mi-am dat seama ca daca as fi murit nu m-as mai fi ridicat sa ma duc la baie, si asta mi s-a parut de neimaginat. si in baie cand am intrat am simtit mirosul sapunului, puternic, un miros care imi place, si din nou mi-am dat seama ca daca as fi murit nu as mai fi simtit mirosul ala si atunci m-a apucat plansul, si am zis un fel de rugaciune asa, ca mi-as dori ca pe lumea cealalta sa fie mirosuri care mie imi plac. am dat drumul la apa, si era calda, nu foarte calda, si o auzeam cum curge, si din nou mi-am dorit ca pe lumea cealalta sa fie si apa calda. apoi mi-am zis ca ar trebui poate sa ating inaltimi spirituale unde sa nu simt nevoia de sapun watermelon si apa calda.

no grace

nici nu stiu ce imi da o multumire mai mare: sa imi iau obiecte sau sa arunc obiecte. deja ma gandesc cu satisfactie ce se va goli casa inainte sa plec, cum o sa arunc gunoiul, reciclabilele. vor ramane, demne, numai Structura, patul si Zona Entertainment. simplu si curat.

azi mi-a dat prin cap sa imi fac un blog financiar, secret desigur, si asta pentru ca 1.nu cred ca ar interesa pe cineva si 2.mi-e rusine ca am aceasta preocupare.

adineaori ma intrebam pe ce dracu imi cheltuiam banii in romania, ca parca pe nimic, si tot nu aveam nimic, si totusi pe ceva ii cheltuiam.

as vrea sa am consilier financiar.

as mai vrea ca in romania sa nu ma intrebe nimeni 'cat castigi'. si apoi sa faca comentarii fara sa stie situatia de la fata locului.

mi-am dat seama ca daca as vrea sa traiesc cu cineva, ar fi ca sa intre doua salarii in casa si sa fiu si eu mai linistita.

chiar la inceput aici am vazut la televizor un motivational speech in care o faimoasa magnata spunea ca femeilor in general le e jena sa aiba bani, ca nu stiu cum sa se apropie de proprii bani, ca mai degraba fac voluntariat, ca le e frica de banii lor, ca nu vor sa aiba de-a face cu ei, ca sunt o corvoada. si ma gandesc ca e explicabil, ca in istoria colectiva feminina nu a existat capitolul asta, femeile depindeau financiar de barbatii lor si deci e ceva relativ nou pentru ele (noi hmmmm)sa-si aiba proprii bani.

faptul ca am scris acest post este pentru mine un act de curaj. (e un post fara strop de gratie).

repet: as vrea sa locuiesc intr-un apartament cu vedere la cimitir.

'Pot sa iti fur o tigara?'

Nu stiu daca stiti, cel mai probabil ca stiti, o manifestare a spiritului american in modul loisir este jocul. nu stam si vorbim si barfim si analizam, ci jucam un joc. o fi bine, o fi rau...

Am participat la o reuniune tip cina festiva cu cadouri in care, desigur, nu doar s-au dat si primit cadouri, ci s-a inscenat un mic joc. la venire fiecare a adus un cadou, l-a pus la gramada si a primit un numar. la momentul cadouri, se extragea un numar din bol si omul cu numarul respectiv isi alegea un cadou din gramada. insa asta ar fi fost prea simplu. puteai fie sa iti alegi un cadou din gramada, fie sa furi un cadou de la altcineva care si-l luase deja, iar cel furat putea la fel, fie sa aleaga fie sa fure. mentiune: un obiect nu putea fi furat decat de trei ori. la inceput, fiecare, cuminte, isi alegea un cadou din gramada. lucrurile decurgeau simplu si frumos. pana cand cineva s-a gandit sa fure. si de aici s-a declansat un lant intreg de 'furturi'. (ceea ce spune multe despre natura umana, sau am eu inclinatia sa vad imprejur lucruri care spun multe despre natura umana). si mi-a venit si mie randul sa fiu furata. ce credeti ca am facut? am ales cadou din gramada sau am furat la randul meu? raspunsul e evident: am furat la randul meu. mai mult, dupa asta am aranjat cu colegul de masa ca, cand ii vine randul, sa fure pentru mine obiectul meu initial, care apoi nu mai putea fi furat pentru ca va fi trecut prin trei furturi. ceea ce a si facut, iar apoi am schimbat intre noi obiectele, si iata ca s-a restabilit dreptatea.

Cand eram mica nu dormeam pe tren, de frica sa nu mi se fure valiza. sau ionuka facea asta? sau amandoua? si care dintre noi avea obsesia 'furturi, talharii'? plus: dau tigari aproape oricui imi cere insa doar atata pretind sa nu foloseasca formula 'pot sa iti fur o tigara?'

seven

draga blogule, draga aerule, iubiti cititori,
azi am fumat 7 tigari (i.e. doar sapte. sau decat sapte, pentru amuzament).

as vrea sa mai scriu despre filantropia in aceasta tara si despre filmul 'for the bible tells me so', dar sunt asa de obosita ca nu mai pot nici sa pun un link la filmul asta. e altfel de oboseala ca in romania.

fierbe oul si ma culc.

the view

e clar: eu nu mai trebuie sa fiu lasata in lumea obiectelor. adica, ce mai, la shopping. nu se poate, de toate vreau, si fular, si parfum, si carti, si agrafe, si sosete, si dvduri, si storcator de fructe desi nu storc fructe, si maieu desi nu port maieu, si manusi, si cipici hihi, si agende, si sutiene, si rujuri, si jambiere, si geci. si faza e ca mi le pot lua, ma rog, nu la modul imperial, adica tot tot tot ce vreau in fiecare minut, si mi le si iau, unele, insa e dorinta asta mai tare decat mine, eu eram cu spiritul!! nu intru in panica, ma intreb doar asa, detasat, oare cand o sa ma lase fascinatia asta a puterii de cumparare, daca niciodata?

as vrea sa locuiesc intr-un apartament cu vedere la cimitir. dar nu in romania (ce era sa spun acuma, doamne, o e-nor-mi-ta-te).

no more woody allen

nu imi mai plac filmele cu oameni inteligenti si cu nevroze, care isi dau replici istete si poarta interminabile conflicte de orgoliu si desteptaciune, si se seaca unii pe altii pe toata durata filmului, care, de fapt, ar putea dura la infinit, nici nu stii ce il face pe regizor/scenarist sa incheie filmul la un moment dat si nu la alt moment dat.

tuareg

mie si de asta imi place weekendul pentru ca pot sa dorm cat vreau eu dimineata, si da, dorm in prostie in weekenduri. si nu e numai dormitul, care oricum e genial, cat faptul ca visez foarte mult dimineata cand dorm cat vreau eu si imi si amintesc ce visez.

insa azi dimineata a fost asa...nu am cuvinte. mi-am depasit conditia. anume: am visat ca eram intr-o vizita si trebuia sa fiu la aeroport ca pleca avionul la 8 seara si cum mergeam noi pe strada mi-am dat seama ca e 9 fara un sfert. (in vis se intamplau tot felul de lucruri, dar trecem peste ele). si atunci, efectiv m-am trezit din somn si AM DAT TIMPUL INAPOI si m-am culcat la loc si nu mai era ora 9 fara un sfert ci era 5 fara un sfert, numai bine ca sa ajung acasa si sa ajung la 6 la aeroport. insa, insa: nu se stie de ce, alergam, si trebuia sa trecem peste un pod si tot alergam spre el, si cand colo, era de fapt numai inceputul unui pod, si cadeam, cadeam, cadeam, si in cadere vedeam podul de langa, care era podul bun, si nu am inteles de ce naiba trebuie sa murim asa, si in cadere am rostit distinct un singur cuvant: tuareg.

madame bovary

am visat ca aveam 50 de ani si muream de cancer. si tin minte ca in jurul meu oamenii se simteau bine si nu intelegeau de ce eu nu ma distrez. (nu stiu de ce eu nu am spus la nimeni ce am).

uneori mi se pare ca si un te iubesc spus la betie e mai valabil decat orice.

sunt de dimineata pana seara concentrata sa fac ceea ce se cuvine sa fac. si fac, pentru ca ma concentrez suficient de mult. ma gandesc (cu jena) ca de fapt sunt femeia victoriana care scrie scrisori interminabile si tanjeste dupa nu stiu ce. si cand vine vechilul o apuca migrenele.

(aici la Structura ceva miroase dubios de patru zile si eu nu stiu ce si asta ma exaspereaza, nici nu ma deranjeaza atat mirosul in sine cat faptul ca nu stiu de unde vine, am mirosit pana si tastatura de la laptop).

azi mi-am dorit sa fiu bogata !!! asa ceva...

electric _ erotic Tori

*poza 4 e Raspberry Swirl, nebunieee, viiiis.

****

Draga blogule,

Azi a nins, prima data, si inca ninge. Am facut si niste poze, si pregatisem mental un colaj dar nu gasesc locul din calculator unde sa pun memory cardul. !!!


Draga Oli,

Mai stii cand am picat pe jos de ras, pe somptuoasele coridoare ale liceului, ca eu nu puteam nicicum sa cant o melodie care imi placea si voiam sa-ti zic de ea. Iat-o. O tot ascult, si inca imi place, si nici videoclipul nu e rau. Acuma vad ca la refren e Because I'm so in awe of you. Ce fain.


Draga Ionuka,

Poti te rog sa incluzi melodia de mai sus in playlistul perfect 'sarbatori 2007'?