Londra e intr-adevar obsedanta cu mania pentru avertizari. Mind the stairs: walk, do not run, hold to the railhold. Pay attention to the gap between the train and the platform. Caution! Wet floor. Keep your belongings on you AT ALL TIMES. Ma astept sa aud Nu uitati sa inspirati si sa expirati sau Mestecati bine mancarea inainte de a o inghiti.
Deci iata ca destinul mi-a scos in cale o excursie la Londra. Nu mi-o doream, dimpotriva. Londra imi inspira ceva intre groaza si inhibitie. Nici nu stiu de unde provin impresiile astea, cert e ca le am si s-au adancit odata cu lectura romanului 'Deriva'. Iar acuma am descoperit ca imi aminteste nepermis de mult de Vancouver. Pana si denumirile de locuri sunt aceleasi: Westminster, Surrey, Richmond. Vancouver pare o ruda mai ponosita a Londrei. Am vazut totusi cateva exemplare de coolitate impecabila care m-au dat gata. This city's got guts, nu pot nega.
Aici in pub-ul hotelului lumea deja s-a imprietenit, beau beri impreuna, se amuza, poate s-au si cuplat, cine stie. Suntem deja o mica comunitate. Am avut si eu o oferta de imprietenire, dar am refuzat politicos. Niste americani. Nu stiu cum le nimeresc asa. Descopar ca sunt reticenta si mofturoasa cu oamenii. Nu sunt o experta in social skills si nici nu imi doresc neaparat. Imi dau seama ca e posibil sa pierd farmecul spontaneitatii vietii, dar asta e. In fine. Situatia asta de criza ma pune in alerta, ceea ce e ok, insa totusi as vrea sa ajung la Atlanta.
Friday, April 16, 2010
Walk, do not run
Publicat de k. la 4/16/2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Da, clar, eu n-aş putea să trăiesc la Londra. Dar Kensingtonul e frumos, vizitează-l dacă ai timp. Mie mi-a adus aminte Amsterdam. Nemaivorbind de Kensgington Gardens...
Te-ai văzut cu Queen Albert?
PS: M-am interesat, cu trenul de la Londra la Amsterdam (via Bruxelles) te-ar costa cam 260 de euro. Eu zic că merită deturul dacă mai durează mult apocalipsa asta. Tu ce zici?
Pai timp am, ca urmatorul zbor mi l-au gasit abia pe miercuri. Inca nu m-am intalnit cu Alberto, insa azi e musai. Cat despre Amsterdam, ma depaseste si gandul de a ma inhama cu toate bagajele si a ma inghesui cu toti intr-un tren, plus a ma intoarce inapoi. Trebuie sa-mi dramuiesc fiecare pas. Make it as simple as can be.
Post a Comment