Wednesday, October 22, 2008

I, II, III, IV. Lola.

lucrurile decurg lin, asta si pentru ca le ajut eu sa decurga asa.

altfel ar fi cum a si fost, ceea ce e intolerabil, asa incat trebuie sa accepti ce e, numai sa fie ceva.

stiu ca suna f. eliptic si misterios, sunt lucruri pe care numai asa pot sa le spun, altfel m-ar agresa si pe mine si pe voi si nu are rost.

cine a trecut pe acolo, stie despre ce vorbesc, stie sigur, cine nu mai bine sa nici nu afle si sa trecem deci mai departe.


daca trebuie sa ma obisnuiesc cu un gand este ca toata chestia aia care deja tinea de prea mult timp e pe cale sa se termine, mai sunt detaliile. ca 'viata e frumoasa' eu nici nu mai luam in calcul, era ceva care mi se parea istorie. viata trebuia sa fie cel mult suportabila.

ei bine nu e asa. slava cerului ca nu e asa, daca ar fi asa chiar nu ar mai avea niciun rost nimic.

poate o sa pun aici o conversatie pe messi ca sa ne edificam cu totii.

acum gandurile mele sunt limpezi, desi poate nu pare, dar va asigur ca sunt.


am scris un fel de scrisoare, gen 'despartirea de romania', daca as avea un minim gust al patetismului as si publica-o (publish). era vorba despre faptul ca romania nu e ceea ce am crezut 10 luni ca e, acel loc minunat in care eu sunt fiinta deplina inima mea se deschide si inteleg si simt fiecare intonatie din vocea oamenilor. nu e asa. e un loc in care inteleg si nu imi place ce inteleg, in care oamenii fie ca au bani fie ca nu au, sunt obsedati de bani, ei sunt agresivi si e o agresivitate care se perpetueaza parca nu mai are oprire. oamenii aici stiu tot, nu au nici cea mai mica indoiala in privinta dreptatii lor. cam asta e romania, in afara de cativa oameni, pe care i-as lua cu mine afara de aici, si probabil alti oameni pe care nu ii cunosc, si niste dealuri sau vai, sau melancolii de o secunda.

as fi vrut sa scriu ca imi pare rau ca e asa, dar imi dau seama ca nici macar nu imi pare rau, ca de fapt nu imi pasa.


asta e acum, cat o astept pe mama sa vina de la scoala si ma uit ce mai face pisica noastra pe care a luat-o darius de la aeroport si a adus-o acasa, o cheama Lola.

8 comments:

alexedi said...

vreau sa o cunosc pe lola!

k. said...

imediat. tot incerc sa-i fac poze, dar fuge. micuta de ea.

diddle said...

honey, u're home?!? :)

Anonymous said...

foarte frumos si f adevarat. mie recunosc ca mi-e un pic teama sa ma intorc.

PS: welcome to nootka, lola :)

k. said...

did, I am/ what is home? :)

stingo, nici sa nu te intorci o vreme, si in orice caz nu singur ci impreuna cu mine sau cu cineva care stie si aici si acolo, altfel e crud. vine si lola imediat, numai sa o prind sa ii fac poza. ea e genul restless.

Ionuka said...

vezi acuma de ce il tot laud eu pe stingo ca stie sa ii faca poze lu Shaki? e greu cu pisicile.

alexedi said...

vai ce titlu frumos ai pus cata, voiam sa iti zic.

k. said...

da ionuka, nu sta locului o clipa. sper sa devina genul contemplativ.

alexedi, ce sa zic, te pup.