Wednesday, October 08, 2008

Acum ma pregatesc

parte din filmul de serie C in care traiesc e cand vin de la shopping si am plase cu firme pe ele, multe plase si am un aer blazat - superior - obosit. totusi partea asta din film imi place (poate singura hmmm).

chiar am trait transa. furor. shopping furor. nu ma puteam opri si in capul meu se formase deja teoria conspiratiei cum ca niste creiere geniale au ales muzica din magazin in asa fel incat subliminal sa iti comande "cumpara, cumpara". altfel nu imi explic. nu mai eram eu.

dar am citit intr-un articol ca adictia e legata strans de dislocare, deci exil, cum ca iti gasesti lifestyle-uri care sa te inradacineze in ceva, daca tot te-ai dezradacinat (ca un bou). deci concluzia mea e ca imi astept adictia, deocamdata nu am. tigara nu se pune, e ridicol.

ca sa revin, am scapat de furor si IN PRIMUL RAND m-am felicitat ca am cumparat bine si TOT IN PRIMUL RAND am multumit Cerului ca am putut sa imi permit sa imi cumpar atatea, si nu numai mie :) abia IN AL DOILEA RAND m-am cam speriat si mi-am zis ca trebuie sa pun stavila, nu de alta dar in ritmul asta ajung cu datorii la credit card ca nordamericanii si numai asta nu imi doresc.

sa insist putin asupra autofelicitatului. am reusit se pare in fine!! sa imi iau haine care sa fie adecvate varstei fara a face compromisuri la structura personalitatii, si in acelasi timp fara a iesi in evidenta, a arata excentricitate, ceea ce, asta sigur am mai spus, nu e ok aici, decat daca esti japonez. ei sunt ceva, ei pot orice, cu gratie, poarta orice, au o libertate totala, nu vorbesc mult, nu au radacini, nu au nevoie, sunt neoumanii la care ma uit ca la un niste mici semizei, sunt visul meu antropologic (daca raman aici).

acum ca ma pregatesc sa vin in ro. realizez ca si de data asta fara sa vreau sau sa imi propun constient, ma pregatesc cu un sentiment de sfarsit de definitiv de nu mai e nimic dupa. las lucrurile in ordine ca si cand as pleca definitiv, ma pregatesc ca si cand as ramane acolo definitiv. in mintea mea se casca un gol imens cand incerc sa imi imaginez cum va fi dupa, dupa ce ma reintorc aici. desi incerc sa fac tot posibilul sa nu traiesc in felul asta plecarea IN VIZITA in ro., nu imi reuseste. as da orice sa vad dupa. sa vad luna noiembrie, aici.

4 comments:

Anonymous said...

Imi aduc aminte cand am venit in SUA si ma uitam la televizor si toate reclamele mi se pareau oribile si de neinteles. Si acuma mi se par oribile majoritatea, dar totusi sunt atenta. inteleg la ce folosesc toate chestiile (aproape), devin interesata de sale-uri, de produse noi. acuma reclama mi se adreseaza si mie, am devenit tinta marketingului - m-am alaturat restului de popor. intr-un fel trebuie ca asta sa insemne ca sunt... acasa. da, in aceast fel fortat mi-am dat seama ca sunt "aclimatizata". it's embarassing, dar ce sa-i faci, cat timp sa imi mai zic ca sunt aici doar temporar, nu?
ioana

exit said...

'cum ca iti gasesti lifestyle-uri care sa te inradacineze in ceva, daca tot te-ai dezradacinat (ca un bou)'. am o colega aici care are asa o fata de papusa si care inainte sa se adapteze:) daca o prindeai un pic nervoasa ca nu ii iesea ceva cind era si f tirziu seara zicea 'in puii mei', i-a scapat de vreo 2 ori, mi s-a parut f dragalas:). have fun in ro:)

exit said...

emigranto:p

andreea said...

cum adica dezradacinat ca un bou? pt mine e cea mai desteapta chestie pe care am facut-o hahaha (trist, nu?)