Aceasta carte este geniala. Nu buna, nu profunda, nu metaforica, nu interesanta, ci geniala. Stii asta de la primele 24 de pagini. Ignatius J. Reilly este un personaj genial. Si asta stii de la primele 24 de pagini. Insa mai stii ceva, tot de la primele 24 de pagini. Traducerea romanesca este oribila. (Si, tin sa precizez, nu fac parte dintre cititorii fandositi in privinta unei traduceri). Pur si simplu te impiedici in lectura de tot felul de incercari scremute de a reda oralitatea stilului.
Dragi filologi, traducatori, simtitori intr-ale limbii romane, prieteni,
Va supun atentiei urmatoarele exemple:
Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aici pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aici pen’ ceva.
Şi paznicu’, cred io, e to’ comuis’, adică d-ăla de-şi ucide şi pe ta’su!
Am venit pen’ slujba aia de portar pen’ care aţ’ dat anunţu’ la ziar.
Ei?
Saturday, October 07, 2006
"Conjuratia imbecililor", John Kennedy Toole
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Eu fac parte, după cum ştii, din categoria cititorilor fandosiţi când vine vorba de traduceri. De aceea prefer să citesc cărţile direct în engleză (când e cazul şi, fireşte, când le găsesc). Nici nu ştii câţi neuroni îţi salvezi aşa.
Prezentarea aia m-a făcut curios.
Cred ca a incercat sa redea un dialect...
Puah!
Pe langa traducere ma enerveaza mai abitir miriada de apostrofuri.
Eu inteleg intentia, ceea ce contest e rezultatul. Si da, miriada aceea.......
penibil...dar...deloc surprinzator.
Post a Comment