seconds

uneori ma intreb cum e posibil sa ma umple de atata incantare cand pe strada simt un parfum care imi aduce aminte instantaneu de discotecile din arad de la strand vara, unde nici macar nu mergeam. sau cand parul blond oxigenat al unei femei din fata mea din autobuz, pret de patru statii, raspandeste un miros care ma trimite exact cu 15 (doamne, 15!) ani in urma, in tabara de la tatabanya din ungaria, pentru care mi-a cumparat mama un pulovar finutz in pasteluri si primii blugi negri. oh, sau cand merg pe strada si nu e nici cald nici frig si (da, stiu) e Apusul, iar combinatia aia de lumina si cald-racoare ma face pret de cateva secunde sa uit complet ca ma duc inspre vaporet ca sa ajung acasa la mine in north vancouver, ci ma duc la bunici in vlaicu, pe inserat, nu e duminica, si eu deja ma gandesc cu ce trivialitati isi pierd oamenii timpul desi mi-ar placea sa ma joc cu ceilalti copii. sunt cateva secunde, dar sunt cele mai importante. de ce?

maine ma duc la filmul 'heima', despre sigur rós.