dance with me

m-ar putea tine ocupata cauzele, am inclinatie pentru cauze, dar inca nu mi-am gasit cauza preferata, nu pot sa ma duc la manifestatii pro-tibet, pentru ca nu sunt 100% sigura ca au dreptate, sau as putea sa ma duc la una din manifestatiile legate de vreo boala, dar nu stiu ce boala sa imi aleg, adica ar fi una, dar pentru moment chiar ma deprima foarte tare, m-ar afecta si m-as suspecta de megaipocrizie, ceea de fapt chiar e. ar mai fi manifestatiile de aici din oras despre saracia extrema, care se produc cand e vreun eveniment legat de preconizata olimpiada, cum ar veni ca: aruncati miliarde in olimpiada si mii de oameni stau pe strazi, insa subiectul asta realmente ma devasteaza in asa hal ca nici nu pot sa ma gandesc la el, daramite sa fac activisme.


daca ma gandesc sa ma dedau la cauze, ceea ce am zis deja ca m-ar prinde, ar fi chiar cauze. adica m-as face invatatoare intr-un sat din jud. arad, sa duc copiii cu dacia combi la scoala si sa ii caut de paduchi cu mana mea si sa-i tin la mine acasa daca se imbata careva din familie si da in ei. dar parca vad ca nici cauze din astea nu o sa imbratisez, mai bine fantazez si ma duc la teatru.


deci ce o sa fac in timpul liber o sa fac sport, adidasi am deja de la ionuka si imi iau maine si pantaloni de trening. o sa alerg prin parc cu ipodu in urechi, playlistul dancewithme, sa am antren. am citit ca o ora de sport = un prozac si numai dumnezeu stie cata nevoie am de prozac. asa o sa am si prozac si talie, o sa merg cu capul sus si privire sfidatoare. o sa zic 'sunt bine, foarte bine, dumneavoastra?' cu convingere si poate imi fac iar un breton ferm.