faze

acuma, slava cerului, nu ma mai uit asa de mult la televizor. am trecut si de faza asta, cum am trecut de faza mall (haha, daa), si de faza mancaruri diverse. deci acum deschid rar televizorul, si atunci vesnic gasesc ceva de care sa ma minunez.

am nimerit iar pe canalul multicultural, de data asta la un film romanesc tezist, 'figurantii'. numai ce am auzit vocea ginei patrichi si am stiut ca nu o sa ma pot dezlipi. auzi, dar voi burghezii chiar beti ceai? ce replica, fantastic. totusi m-am mirat ca filmul a fost facut in 1987 si trecuse deja mult timp de la faza cu infierarea regimului burghezo-mosieresc. protagonista filmului era interpretata de mariana buruiana, de care mie imi placea foarte mult, mi-am amintit ca am si vazut-o la bulandra in 'visul' lui ciulei, juca titania. asa incat am cautat despre ea pe net, stiam unele lucruri, ceva gen manastire, si ceva si mai ciudat, ce nu stiu cat e de adevarat, in fine.

cert e ca mi-a staruit in minte vreo jumatate de zi, a doua zi. ma tot gandeam la ea, daca oare mai are talent sau l-a pierdut asa ca actorul din arad devenit revolutionar si apoi super-religios. am vazut ca acum face traduceri la o editura. am gasit un interviu cu ea, pe un blog. daca ce spune acolo asa s-a si intamplat, nu pot decat sa ma minunez cum poate cineva sa se poarte asa de brutal cu cineva fragil. in fine, e un subiect pe care presimt ca o sa ma minunez toata viata.

dupa asta am citit mai mult din blogul acestui om, despre care nu stiu ce sa cred. are ceva de gazetar interbelic, ceea ce e rar in ziua de azi si de asta imi si place. plus, cine mai noteaza undeva oriunde ca a murit wanda sachelarie vladimirescu?

in orice caz, faza cu alergatul tine, 'eu daca nu alerg mor', asa o sa ajung si eu, am alergat pe ploaie - jay jay johanson - si daca o sa patesc ceva o sa aflu inca o data ca nu e bine sa fii obsedat, desi in drumul meu spre Justa Masura cred ca o sa mai patesc multe.