1). cum ii spuneam si la ionuka, mie imi lipseste stresul ala din romania, lucratul sub presiune, agitatia aia care nu se mai opreste. e incredibil sa ajungi sa iti lipseasca asa ceva, doamne. si cu petele, ce ziceam, ca asa e in cultura noastra, e inacceptabil sa ai pete pe haine sau hainele rupte, aici nicio problema, si in fond ce e o pata? dar daca 30 de ani auzi 'ai o pata, vezi' sau 'ai grija, ti s-o descusut nu stiu ce' atunci dupa aia nu mai poti trece cu vederea petele, desi in mod normal ele nu inseamna nimic, de ce ar insemna?
unele lucruri aici denota ceva ce la noi nu denota nimic si invers, ceea ce e confuzant.
2). ceea ce imi place inca si o sa imi placa toata viata, ca e adrenalinic, e sa fac lucruri noi, sa ma duc in locuri noi, sa mananc ceva nou, brusc ma trezesc din adormire si ma activez si simt ca traiesc haha, chiar daca nu imi e usor, ma impiedic de mese si mi se prinde de emotie caciula in umbrela si umbrela in fermoar.
3). in orice caz fobia mea de animale a atins ieri o culme alarmanta, si nu fac metafore acuma, ar trebui sa fac ceva, dar ce? chiar m-am speriat.
in aceasta ordine de idei m-am gandit ca pana nu imi vine sa scriu ceva dragut sa nu scriu deloc. da?
(as vrea foarte foarte mult sa scriu despre oameni prieteni si cunoscuti, dar devin paranoica, nu pot sa scriu ca daca citesc, si eu nu pot sa fac asta ca daca pe un prieten il cheama marius eu sa scriu despre el darius)
Friday, February 22, 2008
Ai o pata!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
Hahahaha Darius.
Dear, despre mine poţi a scrie oricând şi orişice. Zi-mi Robingo, nu se prinde nimeni.
Aoleu, zi-mi cu animalele. Ştiu că eu vibrez.
Ai dreptate cu stresul. Aici ai impresia că aşa şi trebuie să fie viaţa.
robingo :)))
deci robingo, cu animalele e ceva, adica nu e Mare Lucru, insa cum am reactionat asta m-a alarmat. poate o sa pot sa zic mai incolo, acuma mi-e jena.
si sa stii ca asa si trebuie sa fie viata, adica daca asa a fost pana la treizeci de ani e greu sa schimbi, pentru ca, paradoxal, devine obositor. ma crezi?
Oho, te cred.
sau Robongo.
sau Georgel.
Georgel Robongo hahaaa 'ai te pup!
Da, si pe mine m-a oripilat la inceput cum pot oamenii sa dea asa putina atentie aspectului lor. Ma imbracam foarte frumos cind ma duceam la grocery store. Hehe. Those days are over. Acum mi se pare ca cel mai bine e la mijloc; nici obsesia aspectului fizic, cum e in Romania, dar nici delasarea pe care poti s-o vezi in America.
da, exact, asa m-am gandit si eu, si asa si procedez acuma.
in olanda nu e nimic mai injositor decit sa iesi neingrijit pe strada (sau ma rog, undeva unde te vede cineva) sau cu pete! daca o faci, se uita cu totii in cor la tine, esti un paria, un drogat, un a-social... eram o data in supermarket cu vopsele pe miini si un copil ii spune mamicii lui, aratind spre miinile mele: uau, ce mizerie! si poate cuvintele nu ar fi fost atit de dramatice daca tonul nu ar fi completat dezgustul... mamica l-a tras spre ea si s-au indepartat... cu dezgust... e iritant si trebuie sau sa stai tare bine cu nervii sau sa nu iti pese de 'nica ca sa nu te "dichisesti" sa mergi sa-ti cumperi lapte pe dimineata...
De unde rezulta ca olandezilor le trebuie o cura de America sau Canada :).
Post a Comment