Anger - I

In mare imi placea munca pe care o faceam. Imi placea ca nu stiam ce e aia sa ai program fix, ai nu ai treaba sa stai locului undeva. Mergeam la actiuni, ma intorceam la redactie, scriam si eram om liber pana la urmatoarea actiune. Unele actiuni nu imi placeau, pentru ca in cel mai bun caz erau vorbe goale in cel mai rau vorbe goale care acopereau interese pe care cu timpul am ajuns sa le cunosc. Insa nu am avut niciodata sentimentul apasator ca muncesc, desi munceam mult si corect. Pe langa asta mai dadeam meditatii, si alea imi placeau cat de cat, mai ales cand aveam rezultate. Pe langa astea uneori mai faceam traduceri, care imi placeau si mai mult, desi erau domenii care nu ma inspirau neaparat. Aveam deci uneori si trei servicii, dar doua in permanenta. Cu toate astea nu ma plangeam, mergeam voioasa la toate, ma mai deprimam ca oamenii nu au scopuri inaltatoare, dar imi trecea repede. Intre timp ieseam la multe cafele cu colegi, cu prieteni, cu tata. Discutam lucruri. Seara mergeam la teatru sau la un concert si ma intalneam cu prietenii si beam bere si analizam situatia. Din cand in cand ma mai indragosteam, intotdeauna gresit, dar am inteles ca asta nu e punctul meu forte. Citeam destul de mult si ascultam muzica. Uneori mergeam la partyuri unde dansam. In fiecare an in ultimii ani am ajuns la cluj la tiff, de doua ori pe an aveam festivaluri de teatru in arad. O data pe an minim ma intalneam cu prietenii din bucuresti. O data pe an venea ionuka din america si atunci era foarte fain. In ultimii ani am fost in franta de doua ori si in olanda o data. Nu aveam bani in general, pentru ca asa e in romania, si asta ma facea sa ma simt prost. Stateam in casa parintilor si imi doream sa am casa mea. Ma deprima situatia politica din romania, insa nu intreprindeam nimic ca sa o schimb, pentru ca credeam ca eu nu pot sa fac nimic ca sa pot sa schimb ceva, cum de altfel cred majoritatea romanilor. Ma mai deprima ca oamenii erau obsedati de bani si ar fi facut orice ca sa aiba bani, fara niciun scrupul. Ma mai deprima rigiditatea societatii traditionale, cu regulile ei carora ori te conformai ori erai exclus, insa eram mai multi exclusi si asta facea situatia mai usoara. Puteam sa imi schimb orasul, sa ma mut adica, dar ma terorizase bucurestiul in facultate si alta idee nu aveam. Jinduiam sa intru in establishmentul cultural romanesc, dar nu am reusit, parte din neincredere in mine, parte din lene. Acuma ma bucur ca nu am facut-o, nu vreau sa mai intru in establishmentul cultural de nicaieri, si stiu de ce spun asta (imi ia libertatea). Lucrurile stateau in felul asta, nici mai bun nici mai rau decat al multor oameni de pe planeta asta. Si totusi eu simteam ca nu e de ajuns, ca mai trebuie sa fie ceva, mai mult mai bun mai frumos.