Nothing

Music >>

Iuno >> Amsterdam, Netherlands >> nu-jazz / trip hop / other

minunata >> piesa Nothing

Krum si Dhany

Am revazut Krum. Am ris foarte mult si de data asta, insa m-am emotionat foarte tare. Acele emotii atat de puternice incat abia le faci fatza. Ca si emotiile violente pe care le am uneori cand vad o batrana cocosata abia miscandu-se pe langa ziduri cersind. Sau un copil pistruiat care vinde flori prin baruri ca l-a trimis bunica. Sau cand imi aduc aminte de vreo vorba rastita pe care i-am spus-o mamei, care era plina de bune intentii. Sunt niste emotii foarte foarte puternice, cu care nici nu stiu ce sa fac si care ma coplesesc. E o mila infinita si neputincioasa.

Si e o melodie, se cheama Every Single Day si e interpretata de Benassi Bros feat. Dhany. E ceva... Adica e shit, recunosc, si muzica si videoclipul, dar asa ma emotioneaza. Cand o aud intr-un magazin, sau in taxi, sau in tramvai, exult. Aceasta melodie corespunde nivelului primar al melancoliei mele.

Ferestre

Vis.
Ma aflam impreuna cu doi prieteni, neidentificabili in viata reala, intr-o bloc cu multe luminatoare si multe ferestre si multe incaperi. Ferestrele erau foarte foarte mici si nu stiu de ce noi tot trebuia sa trecem prin ele ca sa ajungem nu stiu unde. Dar erau atat de mici ca nici nu ne puteam imagina ca o sa putem trece prin ele. Totusi, de fiecare data reuseam. Inainte treceau prietenii si apoi eu. Si tot asa, am trecut prin mai multe ferestre. Insa la un moment dat, inaintea unei asemenea treceri, mie fereastra mi se parea de data asta chiar prea mica, desi ceilalti trecusera de ea si imi tot spuneau sa vin si eu. Si eu ma uitam si ma tot uitam la fereastra aia incredibil de mica si cum ma tot uitam asa, am observat ca de fapt ea se putea mari si in sus si pe laterale. Am fost foarte bucuroasa ca am descoperit asta si am trecut.

Sa ma agit?

Stiu ca ar trebui sa imi fac tot felul de planuri, de calcule, de liste, sa bifez, sa incercuiesc, sa elimin, sa rezolv, sa traduc, sa printez, sa aranjez, sa cer, sa cumpar, sa sortez, sa impart. Adica sa ma agit. Si nu fac nimic din toate astea, cu exceptia mersului la dentist. Si de aici rezulta o vaga constiinta incarcata; insa in adancul forului meu interior stiu ca toate vor fi fiind rezolvate in momentul in care va trebui sa fie rezolvate. Chiar noaptea asta am visat nu numai ca imi faceam bagajul in ultimele minute, si ca inevitabil am uitat ceva, cosmeticele parca, ci si ca am uitat sa fac lista cu ce am in bagaj si ma tot intrebam daca o lista scrisa de mana, in avion, e la fel de valabila. Evident ca nu voi ajunge in situatia asta extrema oarecum, insa nici departe nu voi fi. Din nu stiu ce motiv, nu ma pot mobiliza pragmatic vorbind decat pentru o tinta care e foarte aproape de prezent. Nepragmatic vorbind, de pe acum ma mobilizez pentru cum sa vad viata la 60 de ani. Pana atunci, sa ne lasam purtati de serenele acorduri Efterklang.... .... .... .....

'A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?'

Aici e aproape tot trecutul meu. Ma intalnesc cu el pe strada, zilnic. Da buzna in viata mea in cele mai improbabile momente. In tramvai o vad pe profesoara de biologie din clasa a saptea. La piata dau de colege ale mamei mele care ma cunosc din prima zi in care m-am nascut. Tot felul de oameni declanseaza tot felul de rememorari.
(Blocul bunicilor mei, care egaleaza pentru mine cu paradisul copilariei, este la patru statii de tramvai de mine. Daca m-am dus de doua ori in ultimii sapte ani sa il revad. Si atunci emotia a fost coplesitoare. Ceea ce vreau sa spun este ca intalnirea cu trecutul trebuie sa fie o sarbatoare. Nu asa, sa navaleasca zi de zi, sa te oblige sa te uiti mereu in urma, sa revii la prezent, iar sa te uiti in urma, iar sa revii. E obositoare miscarea asta si sterila).
M-am gandit mult la trecut in ultimele zile. Bine, fac asta de cand ma stiu, insa acuma in cu totul alt fel: cu mintea. M-am gandit la perioadele din viata mea (s-au adunat deja cateva, cam tot atatea s-au si incheiat), la personajele din viata mea (sunt multe, in foarte putine ma mai regasesc azi). Nu imi reneg trecutul, atata cat e, doar tin sa ma delimitez de el si sa revin atunci cand trebuie si atat cat trebuie.
Acolo nu voi mai avea tot acest trecut in fata ochilor, mereu. Cum va fi?

Chestionarul lui Proust

Cu intarziere, raspund invitatiei lansate de Oblia, de a completa chestionarul lui Proust. (Un bun exercitiu de selectare-triere-autoapreciere, la capatul caruia mi-am dat seama ca: nu imi place nici un fel de pasare, ca imi plac toate florile, ca nici nu imi pot imagina cum as vrea sa mor, si nici care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire, ca nu am vreun ganditor preferat). Ce a ramas...

1. Principala mea trăsătură: interioritatea
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: bunul-simţ
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: bunul-simţ
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: subtilitatea
5. Principalul meu defect: indecizia
6. Îndeletnicirea mea preferată: cărţi/filme/muzică/teatru
7. Fericirea pe care mi-o visez: să stau într-o cameră mică dintr-o casă mare cu Ionuka şi cu prietenii mei şi sa citesc, să mă uit la filme, să scriu, să văd filme, să vorbim, să mă uit pe geam
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: -
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: oriunde în casa de la punctul 7, numai să nu fie foarte frig sau foarte cald
10. Culoarea mea preferată: alb
11. Floarea care-mi place: toate
12. Pasărea mea preferată: -
13. Prozatorii mei preferaţi: Gabriel Garcia Marquez, Virgina Woolf, Marguerite Yourcenar, Knut Hamsun, Nina Berberova, Herman Hesse, Henry de Montherlant, D.H. Lawrence, Julian Barnes, Philip Roth, Aglaja Veterany
14. Poeţii mei preferaţi: Ion Caraion, Emil Botta, Shakespeare, Emily Dickinson, Pablo Neruda, Paul Verlaine
15. Eroii mei preferaţi din literatură: Hamlet (Hamlet de Shakespeare), Ignatius J. Reilly (Conjuraţia imbecililor de John Kennedy Toole), Calliope Stephanides (Middlesex de Jeffrey Eugenides), Holden Caulfield (De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger), Venedikt Petrovici (Underground de Vladimir Makanin), Florentino Ariza (Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez)
16. Eroinele mele preferate din literatură: Jeni Acterian (Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit de Jeni Acterian), Ursula (Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez), Jane Eyre (Jane Eyre de Charlotte Bronte), Sue (Jude neştiutul de Thomas Hardy), Smilla (Cum simte domnişoara Smilla zăpada de Peter Hoeg), Maggie Tulliver (Moara de pe Floss, George Eliot).
17. Compozitorii mei preferaţi: J.S. Bach, George Enescu, Tellemake, Philip Glass, Antony Hegarty, Angelo Badalamenti
18. Pictorii mei preferaţi: Tonitza, Pallady, Vermeer, Modigliani, Schiele, Ingres, Renoir, Sisley
19. Eroul meu preferat din viaţa reală: -
20. Ce urăsc cel mai mult: lauda de sine
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: îndrăzneala
22. Cum aş vrea să mor: -
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: cele din timiditate
24. Deviza mea: ‘Trăiţi îngrijit’ (Doina Cornea)
Cele trei întrebări adăugate de Oblia:
25. Gânditorii mei preferaţi: -
26. Mitul meu preferat: Orfeu şi Euridice
27. Atleţii mei preferaţi: Roger Federer

Mai departe, către Ionuka, flu_viu, stingo

ce as vrea

as vrea ca in jurul meu sa fie curatenie luna, as vrea sa pot vorbi oricand si oricat la telefon cu ionuka, as vrea ca oamenii sa citeasca mai mult, as vrea sa mananc orice si oricat fara sa ma ingras, as vrea sa nu ma imbolnavesc de nimic niciodata, as vrea sa fiu bagata in seama nici mai mult nici mai putin decat vreau eu, as vrea sa vorbesc spaniola, as vrea sa citesc vietile sfintilor, as vrea sa nu trebuiasca nici o zi sa muncesc ceva ce nu imi place deloc, as vrea sa stau cu philippe cel putin cateva luni, as vrea sa alerg foarte mult, as vrea ca oamenii sa trieze drastic fleacurile cu care iti inunda auzul, as vrea sa scriu cu mult mai multa usurinta, as vrea ca romanii sa fie un popor demn, as vrea sa cunosc justa masura in fiecare minut al vietii, as vrea sa stiu mai multa istorie, as vrea sa pot vorbi in public chiar sa pot vorbi cuceritor in public, as vrea sa am de trei ori mai multa energie, as vrea sa imi croiesc singura hainele, as vrea sa imbatranesc intelept, as vrea ca ritmul lumii de azi sa fie mai lent, as vrea sa tin minte ce e de tinut minte si sa uit ce e de uitat

Quijote

Ada Milea / Quijote

Sancho:
De ce nu mă laşi să zic cum zic
când înţelegi ce vreau să zic?

De ce numai eu mă bucur de bucuria ta
şi tu nu te poţi bucura de bucuria mea?
De ce numai eu ma-ntristez de-ntristarea ta
şi tu nu te poţi întrista de-ntristarea mea?

De ce nu mă laşi să zic cum zic
când înţelegi ce vreau să zic?

**
Ada Milea mi-a patruns definitiv in suflet intr-o dupa-amiaza mirifica din aprilie 2004, cand intr-o liniste ireala si intr-o lumina aproape palpabila, am simtit ca fiind al meu dorul lui Apolodor pentru fratii lui din Labrador.

A vision

.................................. by

Pod

Nu vreau sa imi prelungesc trecutul in prezent. Nu vreau nici sa ma despart de trecut. Toate aceste obiecte... Penarele din liceu, al meu si al Ionukai, cursurile mele din facultate, cursurile mamei mele din facultate, casetele din anii 90, papusi din casa bunicilor, cutiute cu amintiri, scrisori, desene, martisoare, biletele. Sunt omul care are nevoie de un pod. Incursiunea in pod.