"Draga Ionel, asta noapte te-am visat..."

Eram in arad, care nu era chiar arad, si mi-am adus aminte brusc ca trebuia sa ne intalnim si am intrat in panica pentru ca imi dadeam seama ca nu puteam sa ajung la ora 8 sa ne intalnim asa cum am stabilit. Si atunci am inceput sa ma grabesc, si parca orice faceam dura mult mai mult decat oricand. Si am urcat in tramvai, unde timpul trecea infinit de greu, si eu eram mereu cu ochii pe ceas. Resimteam fiecare secunda care ma intarzia, si tramvaiul parca intentionat se oprea la fiecare semafor, si batranii parca intentionat se miscau mult mai incet. Si ma tot gandeam daca ma mai astepti dupa ora 8. Si, ciudat lucru, cand am ajuns unde stabilisem ca ne intalnim, nu m-am oprit acolo, ci m-am dus mai departe la o casa unde stiam ca te gasesc. Era 8.30. M-am invartit in jurul casei, pe peretii cladirii erau multe anunturi cu 'traduceri', tot ieseau oameni la geamuri, pe unii ii cunosteam, pe altii nu. In cele din urma cineva m-a chemat in casa, si erai acolo si ne-am asezat pe niste scaune inalte de bar portocalii dintr-o camera goala. Si am vorbit si am ris.