"Descartes nu are dreptate când afirmă că bunul-simţ este 'la chose du monde la mieux partagée'. Din contră, mie mi-a apărut întotdeauna ca o însuşire de excepţie; întâlnirea cu superiorul bun-simţ, care îţi deschide ochii în faţa vastelor şi profundelor evidenţe, mă zguduie ca prezenţa geniului. Bunul-simţ nu e, cum crede lumea, o formă primară a inteligenţei, un succedaneu inferior al acesteia. Există (şi cât de adesea) inteligenţă fără bun-simţ, dar bun-simţ fără inteligenţă nu. [...] Se confundă mai totdeauna bunul-simţ cu simţul comun; e adevărat că merg o bună bucată de drum împreună, pornind de la constatări elementare. Dar simţul comun cade repede în aporii sau platitudini, în vreme ce bunul-simţ îşi urmează fără greşeală drumul ajungând la descoperiri senzaţionale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de 'a simţi bine', de a discerne, de a-şi reprezenta, de a imagina adevărul, de a îndrăzni".
*fragment din Alexandru Paleologu, "Bunul-simt ca paradox"
Friday, February 23, 2007
Bunul-simt
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Chiar vorbeam azi cu Alexedi despre bunul simţ (sau mai bine zis despre lipsa acestuia). Coincidenţă?
Oh. Acest Bun-Simt Paleologic sta pe un fotoliu comod au Sorbonne in campus, fumand o pipa din cel mai bun tutun indian. Pe biroul de mahon, un Bordeaux din 1875 si manuscrisul. Si n-ar refuza un oral de la cea mai sclipitoare studenta din campus.
(frumos text :) )
Sa imi prepar o cafea.
Post a Comment