Unele lucruri pur si simplu nu s-au potrivit. Valiza, de ex. Unu, ca nu am luat doua cand am plecat, desi intuiam ca nu ma mai intorc cu graba. Doi, ca nu m-am agitat sa-l rog pe Stingo sa mi-o aduca cand a venit. Trei (asta s-a potrivit), ca nu m-am dus eu acolo sa o aduc, bazandu-ma ca vine tata cu masina sa ma ia (nu ar fi venit cand a zis). Deci nu ma mai zbat. O fi cumva. Ce rost are sa ma tot muncesc sa controlez toate lucrurile, cand si asa nu pot, ca nu depinde totul de mine, si si daca depinde, sunt unele lucruri care pur si simplu nu ies.
Un an jumate m-am tot luptat sa-mi astern si a iesit o catastrofa. Ma rog, nu catastrofa care decurgea direct din luptatul respectiv, ci alta colaterala si mult mai parsiva.
Mi s-a facut dor de: amsterdam, bucuresti, atlanta. Nu neaparat in ordinea asta, ordinea se schimba. De amsterdam imi e dor de libertatea si efervescenta de pe strazi, din baruri, de tihna din casa lui F. De atlanta mi-e dor de Ionuka & Maikel si activitatile noastre, toate, plus de cumparaturi, de ce sa nu recunosc. De bucuresti mi-e dor de 'potentialul artistic' pe care il simt acolo mereu, de oamenii calumea cu care stiu ca m-as putea imprieteni, si de oamenii calumea cu care sunt deja prietena. Si aici e bine, nu neg, intr-un fel in care nu poate fi bine nicaieri altundeva: siguranta locului tau, a casei, familiei, prietenilor, intimitatea cu niste oameni, care s-a creat in ani de zile de munca :), viata lenta de oras de provincie, care iti permite sa citesti lenes o carte in pat, nu intr-un metrou de-acasa la lucru.
Dar incerc sa renunt sa ma mai tot gandesc unde e mai bine, si sa vad ce-o sa se intample. Spaima mea (dintotdeauna) e ca daca eu nu fac sa se intample, nu se intampla nimic. Si atunci intervin cu forcepsul, si ce iese, e ca raman cu o rana imensa, care tot astept sa se inchida.
La strand mi-au zis trei pusti "Tanti, va uitati si la patura noastra, ca mergem in apa". Ce pot sa spun, aveau incredere in mine. Eu intre timp citeam Jurnalul Oanei Pellea. Am vibrat la trei faze, in rest m-a enervat si m-a deprimat. Mi-a creat o stare de intunecare. Ma tot miram cum un om care vrea atata lumina nu-si da seama ca el insusi e plin de intuneric. Mereu vede jegul in ceilalti. Proiectie, darling.
Azi e zi de alergat, dar astept sa se mai racoreasca. Poate vine si Ko cu rolele, si dupa aia mai conversam. He has deep insights, asta imi place. Ne si amuzam, in mare parte ca ne dam seama ca intelegem la marele fix o nuanta.
Parca as fi descoperit boldul, ctrl b, asa arata textul asta. Practic, l-am redescoperit.
Wednesday, July 22, 2009
Bold Baby
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
27 comments:
of, ce complicata e faza cu daca eu nu fac sa se intample, nu se intampla nimic
pai si se intampla, K? daca nu faci nimic, zic. ma tot gandesc, chestiile esentiale [la mine] s-au intamplat pur si simplu, dar asta e doar aparent! tot eu aranjasem decorul, tot eu ma ridicasem din pat in ziua aia. nu stiu, deciziile tot ale noastre sunt. eu nu vad calea aia lina, care sa curga. tot cu forcepsul, cum spui tu. numai ca mie mi-e frica.
deci nu se intampla nimic. [in continuare imi place mult de tine :)]
pai si la mine la fel, cu chestiile esentiale. numai ca uneori imi pierd rabdarea si atunci iau forcepsul. dar am zis ca nu-l mai iau. si ce daca nu o sa se mai intample nimic de-acum inainte? si-asa s-au intamplat deja destule. sa ne mai si odihnim. [si mie].
draguta esti out in ce o priveste pe oana pellea...chiar nu ai inteles NIMIC!
jurnalul oanei pellea este exceptional si plin de lumina!Daca ai vazut intuneric e treaba ta....comentariul e jenant!e al tau...ok..dar ramine jenant!
sa inteleg ce? am spus ce stare mi-a creat. chiar trebuie sa subliniem toate randurile in care se ia de ceilalti si sa le cantarim ponderea? si sa le adunam cu cele in care scrie doar despre cei 'plecati'? si sa vedem ce mai ramane? normal, fiecare are dreptul sa simta si sa scrie ce vrea, nu comentez, eu afirmam doar ca din cartea pe care am citit-o nu am simtit lumina, pe care ea atat de des o invoca.
si poate reusim sa ne si semnam la un comentariu, ce zici ?
zic ..ca esti agresiva.si superficiala.....si ca nu ai inteles nimic din Oana Pellea.Care e problema.Nu am voie sa mi spun parerea?esti in spatiu expus.toti putem sa ne spunem parerea!Nu e obligatoriu deloc sa fiu de acord cu tine,Si vreau si eu un exemplu in care se ia de cineva!Unul singur!se ia de societate in general si o face cu responsabilitate si durere.Cre e problema de estiaatit de agresiva?si oricine e liber sa se semneze sau NU!
semnatul fiind particularly ironic, desigur, si desigur asumata ironia :))
anomimule/mo, incearca te rog a recitesti textul. de fapt, incearca sa il citesti, ca se pare ca nu l-ai citit.
merge si asa, ce daca n-o sa se mai intample nimic. numai ca eu m-am speriat putin dupa ce-am citit Pessoa cu nelinistirea lui. adica... nu vreau sa fie chiar asa. pt tot restul timpului ramas.
in fine, nu stiu cum trebuie procedat. unora le iese bine si cu forcepsul, ca si cand ar fi extirpat o tumora dinaia.
[va las sa vorbiti despre pellea. daca e vreodata razboi pe tema Umberto Eco, negresit sa ma chemati la arme!]
incercam sa induc o nota de civilizatie, prin apelul la semnarea comentariilor. vad ca am reusit, fie si asumat ironic, e un pas inainte.
cred ca nu eu sunt cea care a acuzat pe cineva, cu cuvinte gen jenant, agresiv, superficial. eu doar am exprimat ce mi-a transmis mie o carte. nu am spus nici ca nu ai dreptul sa-ti expui parerea. din cate am inteles, ti-a placut, si nu te atac, esti liber sa-ti placa. insa ma ataci tu pe mine.
un exemplu, ca tot il cereai (si cu asta am incheiat discutia, pentru ca nu mai am nimic de adaugat, sper ca nici tu), o numeste in repetate randuri, jignitor, pe o reportera, fătucă. punct.
@ d. hai ca m-am ambalat putin aici, dar ma dezambalez repede, ca sa revenim la chestuni mai arzatoare. unora poate le merge, ce sa zic, poate chiar aveau ce sa scoata cu forcepsul. eu se pare ca lucram in tesut sanatos. am citit Pessoa, dar demuuuult, l-as reciti.
...da...fatuca....
scuze! Chiar n are rost sa continuam discutia...daca cu atit ai ramas din Jurnal....no comment...Eu o admir, iubesc si respect pe doamna Oana Pellea. Atit. Ca foarte, foarte multi altii .Am plins si am ras citind Jurnalul.M a emotionat si inobilat....Atit.
haha the k erai tu, via. :))
iar la anoni: te rog un dublu n.
k, propun ca agramatii cu pretentii sa fie stersi din acest loc. eu asa fac.
tot ce se poate ca asa o sa fac si eu de acum. altfel inebunim, draga. (asumata ironia).
n!
si da stergeti ma ...sint agramat...si nu am ce cauta aici...va rog sa ma iertati ca am nimerit aici si ca am indraznit sa nu fiu de acord cu dumneavoastra!
a nu fi de acord e diferit cu a nu sti sa scrii PLUS a-ti afisa fronda i din a in agramatism. te pup vb.
un anonim infoiat
Chiar mă întrebam eu de ce ai 18 comentarii într-o zi.
Şi pe mine mă enervează ăştia care nu se semnează, sub pretextul că "fac ce vreau, e spaţiu public". Şi eu fac ce vreau şi şterg comentariile anonimilor, mai ales dacă-s atacuri penibile. E ca şi cum ai da afară din casa ta un dobitoc care a văzut uşa deschisă şi s-a gândit că are dreptul să intre şi să se ia de gusturile tale la mobilă.
În altă ordine de idei, ştii că mie mi-a plăcut "Jurnalul", dar îţi respect opinia, înţeleg la ce te referi. Şi mai cred că eşti puţin subiectivă, ceea ce e ok.
Îmi pare rău că a eşuat misiunea Valiza. Propun să începem misiunea Coletul.
Apropo, cum îţi place verbul "a boldui"? Haha.
Of, ca tot vorbeai de intuneric! Mi s-a parut ca s-a facut umbra pe blogul tau cand am citit comentariile anonimei. Si parca se auzea o rasuflare grea, a la Darth Vader... Great! Acum mi s-a facut frig!
:)
@ Stingo. prima oara am citit misiunea Cotletul. da, cred ca ar trebui inceputa, desi am mai facut acum un demers in sensul Valiza, sa vedem ce iese.
cat despre "a boldui", nu servesc. dar incepe sa ma prinda si pe mine, mai ales ca el se incadreaza unui intreg fenomen de "ui"-re: a chatui, a taggui, a rate/ui. unde am ajuns...
@Alt.L. ce sa zic, noroc ca-i vara.
vai, cata, si mai scrie si cu puncte puncte anonymous asta. imi aminteste de o eleva de-a mea inteligenta foc, care a scos si un foate fain volum de poezie si proza (la lansare a vorbit vasile dan care n-o fi inteles mai nimic si s-a legat de ea ca e prea tinara sa publice, intr-a doispea) dar in eseurile ei era pliiin de puncte puncte ofof
nu zic prin asta ca anonymous o fi inteligent :-)
unda?
te salut!
nu, ioana z :-) te pup, alex
Spune Noica foarte frumos: "nimeni nu poate şti exact ce i trebuie. Numai uitarea bună, a culturii, îl poate vindeca, după ce el însuşi va înceta să şi pună problema vindecării. Iar un lucru, când ştii să îl aştepţi, vine chiar şi atunci când n ai observat că a venit. Ştiţi vorba: «Pesemne c a şi venit, de vreme ce n a mai venit».”
O, am uitat de "uitarea buna, a culturii". Dar ce ciudat, ca mult timp m-am gandit la asta, apoi am uitat cu desavarsire, ca dupa asta sa ma gandesc eu insamni exact la asta, si acum sa imi reamintesc.
Post a Comment