commitment

A venit momentul si in viata mea cand m-am decis ca: eu nu renunt la blog. Nu pentru ca ar fi ceva nemaipomenit, nu pentru ca ii vad vreo utilitate (dar la ce vad?), ci pentru ca imi place sa fiu arhivar si imi place sa scriu. Dar cel mai mult pentru ca, am mai spus-o, problema mea e ca nimic nu dureaza. Asa si e, si nu ma pot opune. Aici insa pot sa o fac. Asa incat, ca sa ma asigur pe mine, si sa-i asigur si pe cei care au si ei problema asta, eu o sa continui sa scriu la blog.

Acuma, pentru un timp, probabil ca nu o sa mai scriu, pentru ca o sa ma iau cu tot felul de chestii, si pentru ca presimt ca o sa vina o perioada grea, asta pana in 7 august. Pana atunci trebuie sa ma tin tare si sa ma gandesc ca trece. Prostiile din capul meu trebuie eradicate, cumva, iar alergarea pare sa nu mai fie suficienta, totusi necesara. Daca veti auzi lucruri ciudate despre mine sa nu va mirati, sper totusi sa nu se intample. Sunt vaga, stiu, si sunt asa pentru ca nu pot sa scriu la concret, desi exista concret si as putea foarte bine sa il punctez. Ceea ce nu stiu e cum sa il repar si cand.