Kwintessentials...

As a result of gaining more cultural awareness since I came here, I take a lot more interest in cultural difference, cultural communication, cultural competence. Since I quite lack the opportunity of experiencing it in a face-to-face manner, I go on the internet and thus I came across this website. It teaches people and especially business people basic things about how to behave in different countries and how to relate to the specific cultural background. Here are some interesting facts:

Romania
The individual derives a social network and assistance in times of need from their family.

They are generally shy and quiet when you first meet and admire modesty and humility in themselves and others.

(Dining etiquette) Expect to be offered second and even third helpings. You will have to insist that you cannot eat any more, as refusals are seen as good manners and are not taken seriously.

Businesspeople are often unavailable during the two weeks before and after Christmas and the week before and after Easter.

Most decisions require several layers of approval. At times it may appear that no one wants to accept responsibility for making the decision. It may take several visits to accomplish a simple task.

Hungary
If you ever feel you are being asked personal questions, this is simply meant as part of the getting-to-know-you process. Hungarians will even enjoy sharing details of their romantic life with you!

Deals in Hungary cannot be finalized without a lot of eating, drinking and entertaining.

USA
Time is Money. The country that coined the phrase obviously lives the phrase. In America, time is a very important commodity. People 'save' time and 'spend' time as if it were money in the bank. Americans ascribe personality characteristics and values based on how people use time.

Individualism is prized, and this is reflected in the family unit. People are proud of their individual accomplishments, initiative and success, and may, or may not, share those sources of pride with their elders.

Communication Styles. Americans are direct. They value logic and linear thinking and expect people to speak clearly and in a straightforward manner.

Use statistics to back up your claims, since Americans are impressed by hard data and evidence.

The Netherlands
They place high value on cleanliness and neatness.

Shake hands with everyone individually including children.

Portugal
Nepotism is considered a good thing, since it implies that employing people one knows and trusts is of primary importance.

A fair amount of getting-to-know-you conversation may take place before the business conversation begins.

a.s.o.

I am aware of the degree of stereotype involved, after all this is just a small guide for business people to avoid huge misbehaviours in another country. Yet I found some observations as being roughly true and most of them might be really helpful for a first time contact with a new culture.

lightness of being. grace.

sometimes i have such a hard time, really. it's not that something bad happened, no, it's just that life seems so hard so hard. so many things to take care of all by myself. when i feel all that i wonder how on earth have i ever had fun in this life and i remember that i had believe me, lots of fun. nothing seems to be about fun now. life is serious life is a burdain all the time you have to fight for something you just can't let go and enjoy. good is never enough, it has to be better and better and better ad infinitum. maybe it's just me but i don't think so i see people around and they seem to be the same, constantly worrying fighting being scared. i just want to relax a bit.

(when i see people kissing in the street i stop, i really stop, and wonder how is that possible how has it ever been possible)

adelin

de asta imi place aici: oamenii denumesc lucrurile, le structureaza si iti prezinta un univers inteligibil. uneori nu imi place, pentru ca asemenea demers e simplificator in lucruri care nu se preteaza la simplificare cum ar fi iubirea, arta, moartea, dumnezeu. insa in tot restul imi place. asta era o introducere in ceea ce vreau sa spun, si anume ca am aflat fara putinta de indoiala ca ceea ce am trait aici si cred ca mai traiesc inca se numeste soc cultural. la inceput nu il resimti pentru ca esti intr-o faza euforica, in care te minunezi de ce frumos e, ce politicoasa e lumea, ce pur e aerul si ce repede iti faci toate cardurile necesare. apoi iar nu il resimti pentru ca esti prins cu baza piramidei, adica sa iti gasesti casa, sa o mobilezi macar elementar, sa iti gasesti un serviciu. dupa asta mai esti un pic prins cu serviciul care e nou, sa faci fata. insa dupa asta survine socul, pentru ca deja te-ai obisnuit cu politetea, cu tufele de flori la fiecare colt de strada, ai toate cardurile, ai pe ce dormi si ti-au pus si net, stii ce ai de facut ca sa fie ok la serviciu. bine, unii nu isi trag sufletul dupa toate astea, ci isi iau mai multa mobila, cauta alt apartament, se imprumuta pentru scoli, cauta un alt job, cu alte cuvinte se lasa prinsi de viata, daca mai au si copii clar nu se pot linisti. insa eu ma linistesc (poate prea tare haha hmmm) si atunci, atunci, vine momentul meu preferat: cand pot neabatuta sa contemplu.

astfel instalat in viata, te uiti in jur si iar te uiti, si vezi ca oamenii muncesc cu ravna si convingere, ca isi fac mereu planuri si nu se abat de la ele si foarte putine lucruri le stau in cale. isi fixeaza scopuri si le indeplinesc. la masa isi pun servetelul pe picioare, oare de ce? oare le cade mancarea cand o duc la gura? si pana la urma iti pui si tu servetelul pe picioare. nu le place sa bata campii, nici cu talent nici fara. nu sunt agresivi, poate doar pasiv-agresivi, in general sunt educati, nu judeca daca nu cunosc, se informeaza. nu fac lucruri fara rost. orice minut trebuie folosit cu un scop, care sa fie el, la urma urmelor? e o tara buna care nu te impiedica sa faci ce vrei sa faci, sa iti implinesti visul, sa te realizezi, obstacolele, daca exista, sunt depasite cu mai mult sau mai putin efort. esti sudor si vrei sa devii asistent medical? simplu: inveti pentru un examen, iti faci credit, faci scoala, iti iei certificatul si devii asistent medical. sau arhivar sau scenograf sau bucatar. numai sa stii ce vrei si sa te mobilizezi, si de ce nu te-ai mobiliza daca asta vrei?

lucrurile stau bine, nu? nimic din ce am descris, si inca am descris putin, nu e de natura sa intristeze pe cineva. si totusi, si totusi, ce e, ce e, ce e, ce e ca ajungi acasa inapoi si se deschide se redeschide un, efectiv, un organ cu care simti si intelegi tot. te bucuri cand vanzatoarea de la nonstopul de la blocul tau, pentru ca te stie, iti vinde o paine de sub tejghea in ziua de dupa revelion, desi stii ca nu e etic. la masa alaturata de la bar sta un alt emigrant si e asa de beat ca nici nu te recunoaste, iti spune numai 'ai grija de parinti', si nu te superi pentru ca intelegi de ce e asa. la laboratorul dentar asistenta iti spune impertinent ca nu iti face radiografia daca nu iti scoti cerceii, ii spui ca nu i-ai scos in viata ta!, si da din umeri cum ca 'atunci te priveste', si vine doctorul care iti scoate el cerceii cu o imensa delicatete. intalnesti un prieten pe strada si te duce la un chef, e ora 4 dupa-masa si oamenii deja s-au pilit si danseaza si dau sms-uri si nimeni nu intelege de ce dracu iti dau lacrimile. te vezi cu adelin pe strada si iti povesteste cum si-a aruncat televizorul si s-a lasat de fumat si si-a facut abonament la biblioteca judeteana si asa s-a ingrasat si mori de ras si pentru ca e amuzant adelin si pentru ca intelegi, rasul vine din intelegerea tuturor nuantelor posibile. sigur ca te mira incompetenta lucratorului la compania de telefonie mobila care iti spune ca numarul tau nu e bun, sau satisfactia cu care la o librarie iti tranteste un 'nu deschidem pana in 6 ianuarie', sau bautura total gresita pe care ti-o aduce la un bar, sau rigiditatea ingrozitor de stresata a fetelor la cel mai nou club din oras. dar le intelegi si pe astea, stii de ce sunt asa si nu te poti supara, poate nu te poti supara si pentru ca stii ca nu te mai afecteaza direct. dar principalul e ca intelegi.

totusi te intorci, si asta pentru ca stii ca acolo acasa nu mai poti functiona corect, asa cum deja te-ai obisnuit. acasa nu are logica, dar are ceva care e mai presus de logica, insa deocamdata vrei doar logica. te gandesti, obsesiv aproape, cum la un moment dat o sa fii acasa, si va avea si logica sau vei fi tu mai presus de logica.

ne citea si ne ducea la padure

acum am amintiri punctuale care uneori ma devasteaza. (amintirile sunt importante pentru ca ele fixeaza ceva, ordoneaza ceva, astfel incat sa stii ce ti s-a intamplat, sa construiesti 'o viata'). la finalul unui film au pus 'imperialul' de beethoven si mi-am amintit imediat cum eram cu mama si cu ionuka in camera de zi, care acum, am vazut poze, mi se pare foarte mica, dar e relativ, stiti, si oricum nu conteaza, ascultam 'imperialul' si mama ne explica ce se intampla. noi eram mici si mama voia sa 'ne deschida simturile', ne citea si ne ducea la padure. stia ca noi, cum eram mici, nu putem percepe 'imperialul' dar voia sa cunoastem bucuria asta si de aceea ne explica ce se intampla. cand l-am auzit acum, pe neasteptate, deci nu eram pregatita dinainte pentru aceasta emotie, mi-a revenit acel moment, erau de fapt mai multe, dar toate cam la fel. m-a devastat. m-a devastat pentru ca, in continuare, nu stiu unde se duc acele momente, ce se intampla cu ele. care e legatura pe care o au cu ce se intampla acum, daca au vreo legatura. asta e, de fapt, nu stiu daca au vreo legatura, in general nu stiu daca lucrurile care se intampla in timp au vreo legatura unele cu altele. inclin sa cred ca nu au, mai ales aici, unde lucrurile nu par a avea legaturi intre ele.

oricum asta se intampla destul de des, seara, sau si ziua, pe strada, cand imi vin amintiri cu care nu stiu ce sa fac, si asta ma devasteaza, cum ziceam.

Dear dear sister,

I’d throw a party for you, we’d all dance.

I’d make darius get a gift for you.

I’d give you a stroboscop.

Shine!