Ce inseamna aici, pentru oamenii printre care traiesc acum, revolutia din decembrie 89, punctul 8 din proclamatia de la timisoara, camil petrescu, premiile uniter, leopoldina balanuta, mihai maniutiu, calea victoriei, colectia cotidianul, iubirea fedrei, otv, isteriile lui becali, etc etc etc? Raspuns evident: nimic. Si nu vor insemna nimic niciodata. La fel cum pentru mine China inseamna vreo trei lucruri, ca pentru ei Romania. Si atunci ce fac toti emigrantii cu fondul cultural cu care au venit ? Unde se duce el ? Ce ramane din el ? Se sterge pur si simplu ca si cand nu ar fi existat ? Ce se intampla cu valorile culturale care au determinat formarea unui om intr-un spatiu cultural anume ?
Nu stiu exact ce inseamna multiculturalitatea, dar daca ea inseamna reducerea fondurilor culturale la minimum inteligibil pentru toate lumea, asa incat sa putem comunica elementar, asta inseamna saracire. Cum voi putea eu vreodata sa il inteleg altfel decat superficial pe un vietnamez, pe un coreean, pe un canadian. Sau ei pe mine ? Ne putem gusta bucatele, ne putem povesti Stiati Ca-uri din tara fiecaruia, ne putem imbata din bautura specifica, dar totul ramane, oricum, la o mare suprafata. Multiculturalitatea pare o utopie.
Nu credeam inainte sa ajung aici ca fondul meu cultural este in asa mare masura determinat de spatiul in care m-am format timp de 30 de ani. Credeam ca sunt deasupra acestor determinari. Normal, aici raman valorile unanim acceptate / cinstea, harnicia, bunatatea / insa ele se sustrag discursului narativ. Nu pot fi povestite.
Imi aduc aminte ca, pastrand proportiile, la Arad se petrecea acelasi lucru. Am asistat la dezbateri interminabile privind diferentele dintre oamenii din Sebis si cei din Curtici. Mai mult, cei din Sebis pretindeau ca nici ei nu-s toti la fel, sunt diferente intre cei din partea asta a dealului si cei din partea cealalta a dealului. Erau inclinati sa vada diferentele. Insa nu se poate nega ca fondul comun al unui om din Sebis si al unuia din Curtici, jud. Arad, este mult mai extins decat cel al unui vietnamez si al unui roman.
Ce ramane ? Ce ?
Sunday, June 24, 2007
M
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Eu, una, habar n-am. Cred ca tu o sa ne dai un raspuns peste vreo 10 ani.
M
limpede si adanc.
discutiile alea au acelasi farmec ca cele de la cc.
si vlaga te tzuca.
m-am tot gandit la intrebarile tale...
eu cred intr-o oarecare universalitate, sau cel putin in abilitatea noastra de a deveni, cu efort e adevarat, mai multiculturali sau mai deschisi catre alte culturi. Dar asta se intampla dupa o vreme, cand incepi sa te apropii de alti oameni, sa vorbesti cu ei, sa impartasesti (voit sau nevoit) din cultura ta si ei din cultura lor. Stiu ca acum, la inceput, pare imposibil, pentru ca toti par foarte diferiti, foarte departe, si foarte nepasatori. Dar cu cat stai mai mult in diversitate, cu atat ti se par mai apropiati (pare mai ca la Arad, mai omogen). Cu cat stai mai mult, cu atat mai mult vezi similaritatile dintre oameni din culturi total diferite -- vezi natura umana.
subscriu la ce spune ionuka. plus asta: de unde sa stie de punctul 8 de la timisoara si de arad si de uniter, daca nu le spui chiar TU? spune-le. share, share, share. si or sa-ti spuna si ei. si uite-asa o sa va intilniti, pe pod tesut din povesti. o sa va traduceti unul altuia.
ionuka, oblia: nu pot decat sa cred ce spuneti, pentru ca ati trait experienta. insa acum pare o munca enorma sa incepi de la inceput cu niste oameni, si ei cu tine. de la chez nous / chez vous. poate ca e satisfacator (nu am stiut cum sa traduc mai bine rewarding) dupa un timp, poate ca te imbogatesti, adica sigur te imbogatesti, insa se pierde atata timp, mi se pare, sa explici lucruri pe care altii deja le stiu. cred ca de fapt imi e dor de prieteniile atat de indelung si temeinic si frumos construite pe care le-am lasat in urma.
Post a Comment