O euforie, o melancolie, o noua agenda

Stiu ca am inceput sa iau in serios noul an in momentul in care imi deschid noua agenda. (Am agenda din clasa a X-a, inspirata de colega mea de banca, Lia, care primea agende colorate din Franta). 2007-le am inceput sa il iau in serios cu o ora in urma. Ca in fiecare inceput de ianuarie, am completat din memorie si din agenda veche primele zile ale anului, unele obiecte le-am transferat din vechea in noua agenda (cele doua poze romantic-cioraniene cu mine, facute de fotoreporterul Onoriu, cartea de vizita cu copilul alb, poza cu mama din albumul de absolvire de anul trecut, setul de poze tip pasaport cu mine atat de blonda, o imagine cu planeta Terra mov), unele au ramas in vechea agenda (o invitatie la un vernisaj, o legitimatie cred nevalabila la selgros, o foicica cu datele tehnice ale computerului meu), altele au fost redistribuite pe birou (cd-ul cu filmul Wit de la Bogdan, o discheta care prevad ca deja s-a magnetizat, o poza cu mine la teatru intervievandu-l pe actorul Marius Stanescu).

Ceea ce nu inseamna cu nu ma mai melancolizez cand imi aduc aminte de Stefan tacut sau dezlantuit, de winingul cu Alex (il are pe "come to me"), chiar si de deliranta raceala fulger din 31 decembrie 2006 – 1 ianuarie 2007, de invierea mea in mai putin de o ora jumate cu Marian povestind frumoasa si incredibila poveste, de Danutz srl, de casa-strada-recamierul-balconul-baiarevelatiilor-Schiele-myspace-micdejunurile-exaltarile-curateniile de pe Calea Victoriei, de Maria Antoaneta in caldura mochetata a multiplexului, de Miki arad Miki bucuresti Miki planuri, de 'centul' cu Ionuka intre ani, de Tanti Luci "mama filtrelor de ulei", de Christophe la care m-am gandit mult cu care am si visat, de euforii de tot felul.

Il astept pe Phillippe.