Phillippe,
Tu chiar ai plecat. Am vorbit si cu Miki adineaori si nu m-a crezut. (Nu stiu daca stii, stii probabil, eu am o chestie cu plecarile: ma devasteaza. Cea mai devastatoare a fost plecarea Ionukai, prima data, in America. Nici acuma nu sunt sigura ca mi-am revenit complet). Cand mancam am facut planul: la 6 jumate au plec la ziar, la 8 ne vedem in colt la Podgoria si mergem la Miki. Seara de bere, incununarea plenara. (Nu am vorbit suficient despre irosire, despre fidelitate nici atat). Apoi eu am venit in camera, mi-a luat cred doua minute sa imi fac testul ala cu capitolele vietii, si cand m-am intors tu iti luai paltonul si mi-a zis ca pleci in Olanda. Cand plecai mi-am dat seama ca nu am o poza cu Tomaso, am incercat sa fac una din balcon, dar deja ai disparut. M-am intors in camera si am incercat sa dorm, nici nu stiu daca am reusit. Ti-ai uitat tricoul cu Avignon, apoi am vazut ca ti-ai uitat si tricoul cu dungi, cel cu care ai venit, pe intuneric. Si niste servetele mai vad aici. Si un pachet de Marlboro, dar cred ca e gol. Apoi am calcat (ce-mi place sa calc). Apoi m-am dus la ziar. Acolo, cat scriam stirea cu "Menajeria de sticla" am vorbit. Apoi am vorbit cu Marian. Iti aducem tricourile.
Tuesday, January 09, 2007
La 8 la Podgoria
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
scuze ca nu scriu de phillippe si plecarea lui... imi amintesc ziua aia cand am plecat si a fost devastatoare si pentru mine. stiam exact ca nimic nu va mai fi la fel niciodata, chiar daca m-as fi intors peste o saptamana. si, intr-adevar, nu mai e la fel. nu suport ziua aia. imi amintesc cum ne-am trezit dimineata si am plecat toti patru in jox. si cum ma durea capul de la atata plans. mi-e dor de tine si de zilele nenumarate dinainte de plecarea aia.
..si minutele de la aeroportul din timisoara, cat secole
Post a Comment