Zece minute suspendate

Ma urc in tramvai. Ochesc un loc. Nu ma reped la el, nimic nu tradeaza dorinta mea imensa de a sta jos. Ma asez. Urmeaza zece minute suspendate. Zece minute in care nu am ce sa fac, nu sunt obligata sa fac nimic, pentru ca nu pot sa fac nimic. Ma gandesc, pentru a nu stiu cata oara, ca in tramvai e ca-n viata: nu iti poti vedea in deplina pace de tine, de lucrurile care conteaza cu adevarat, decat daca stai jos; altfel, esti mereu preocupat sa iti gasesti un loc pe scaun. Intelegeti ce vreau sa spun. Ma uit in jur, sa vad daca nu ma pot pierde in vreo biografie inchipuita. Nu prea pot. In fata mea, o femeie tipic romanca, cu un breton cret, carunt, iesind de sub o caciula movulie GAP, vorbeste si tot vorbeste cu o alta femeie, care sta cu spatele la mine. In dreapta mea, doi surdo-muti, cred ca barfesc. Ii epuizez rapid. Ma uit atunci sa vad daca nu stranuta sau tuseste careva si trebuie sa ma feresc. Nimeni. Incep sa ma gandesc la ale mele. Ma gandesc cum ar fi sa fiu om de actiune. Nu imi dau seama prea bine cum e asta, insa am niste scenarii cand zic om de actiune. Automat derulez unul, deja exersat. Sunt acasa la mine, in piata garii, si coordonez o echipa de mesteri. Sparg peretii, zugravesc, gletuiesc, ce mai, refac toata casa, timp in care eu ii supraveghez si le dau indicatii. Sunt ferma si amabila totodata. Le dau si cafea si le fac si senviciuri la pranz. Alt scenariu mi se impune. Am o afacere in care eu invart foarte multa marfa, pe care o transport cu tiruri prin europa. Import. Toata ziua vorbesc la telefon, ma enervez, ma ocup ca marfa sa ajunga unde trebuie, la timp, sa fie platita. Nu prea stiu ce altceva mai e de facut aici. Scenariul se intrerupe din lipsa de informatii. In orice caz, cuvintele cheie sunt 'tiruri', 'marfa' si 'telefon'. Imi vine sa rid. Normal. Si pufnesc un pic, mai mult zambesc, apoi ma uit discret in jur sa vad daca cineva m-a vazut. Nu. Apoi, nu stiu cum, imi vine in minte vorba unui voda (Lapusneanu?) 'Daca voi nu ma vreti, eu va vreau'. Ce mentalitate. Apoi aud fara sa vreau o conversatie intre doua femei mai in varsta. Doamne, ce se mai lauda fiecare. Mi se face greata. Si gata cele zece minute suspendate. Cobor din tramvai.