Nu am opritor

Mi-am dat seama de ce sunt vicioasă. Pentru că nu vreau ca lucrurile să se termine. Nu că nu vreau, nu concep să se termine.

Şi asta începând cu viaţa. Efectiv nu pot să concep că viaţa se termină. Nu pot. Pentru că eu doar asta ştiu, viaţa. Aşa cum e ea, nici nu contează. Nu concep altceva. Şi, pe aceeaşi logică, îmi e greu să accept că plăcerea se termină. Sau, dacă chiar merg până la capătul firului logic, munca.  La fel de greu îmi e să mă opresc din plăcere ca din muncă.  Aşa încât, când mănânc ceva ce îmi place, nu vreau să se oprească, când beau, nu vreau să se oprească. Dar nici când traduc sau dau cu aspiratorul, la fel, nu vreau să se oprească. Practic, nu am opritor. Şi de asta cred că mă pot numi, popular, vicioasă. 

Cheers !