Dacă e ceva ce regret din tinereţe e impresia că orice se poate întâmpla. Senzaţia de necunoscut ademenitor, deschiderea fără limite. Nici nu ştiu cum să explic. Ceea ce ştiu e că acum am o acreală în mine, been there, done that. Acum nu mai simt aproape niciodată fiorul ăla că Doamne, oare ce va ieşi de aici ?
Ştiu, acum ştiu, că sentimentul ăsta e unul de privilegiat. Că, pentru unii, Doamne, oare ce va ieşi de aici ? poate însemna ceva foarte nasol. Dar eu am fost mereu într-un mediu safe, drăguţ, în care necunoscutul putea însemna doar ceva frumos. (Şi sunt convinsă acum că era în mare parte închipuirea mea, pentru că lucruri nasoale se pot întâmpla oriunde şi oricui. Dar eram şi precaută.)
Ceea ce vreau să spun e să, dacă regret ceva, e entuziasmul. Foarte rar îl mai am. Şi mă regăsesc în oamenii acriţi care văd viaţa aşa ca mine.
Poate nu am avut eu norocul să dau peste oamenii sau mediile care colcăie de idei şi iniţiative, poate m-am resemnat prea devreme, nu ştiu. Cert e că am ajuns în punctul în care nu mă mai poate interesa real mai nimic. Tot ce vreau e să îmi duc viaţa cât mai uşor şi mai plăcut, dar nu cu lene, pentru că atât am învăţat, că lenea e o capcană. Deci fac eforturi, dar toate eforturile mele au ca scop să îmi fac viaţa cât mai plăcută. Nimic mai mult. Şi nici nu mă mai interesează cât de moral sau de cool e asta, pur şi simplu asta vreau. Nu mă interesează nici dacă asta se numeşte vai, depresie, sau nu. Oricum, mizele mărunte sau mai puţin mărunte nu m-au capacitat niciodată, mereu am stat cu un pas în spate, urmărind cu scârbă sau cu umor agitaţiile oamenilor de a răzbi, de a obţine ceva. Acum tot ce vreau să obţin e o viaţă cât mai confortabilă şi plăcută, fără să mă frec prea mult de lume, fără confruntări. Gen, dacă aş câştiga la loto aş fi un om fericit. (Dar nu joc, joacă Darius.) Sunt perfect conştientă că asta îşi doreşte 99,99% din populaţia planetei, dar eu chiar cred că aş şti să mă folosesc inteligent de tot câştigul, fără să fac aroganţe, ci doar trăind.
Şi mai ştiu şi că Mo e exact în asentimentul meu. Deci totul ar fi cu iubire.
No comments:
Post a Comment