Pe strada, depasesc o femeie, care ma loveste din greseala cu plasele. Isi cere scuze si continua 'Ma uitam spre gradina, sa vad unde e leusteanul. Vreau sa stiu daca l-a luat cineva sau a disparut. Uneori mai si dispare...'
Bucuria belsugului e, totusi, o bucurie; o bucurie sigura. (Cand ai pierdut-o, e un semnal de alarma). Gandul ca ai putea fi sarac, ca ti-ai sti familia in mizerie. Ce oribil. Cum sa nu te bucuri, atunci? Si totusi, nu e de ajuns.
Wednesday, March 31, 2010
Garden
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Am citit o parte din zicerile tale si am ramas impresionat de cat de multe framantari poate produce ruperea de glie.Spre rusinea mea acuma matur daca plec de acasa mai mult de 5 zile ma apuca un dor nebun de ce-am lasat in urma.Am fost la o cumnata care atunci locuia in Zalau si-n noaptea care am dormit la ei la bloc am avut cosmaruri iar a doua zi am plecat.Mi-e greu sa ma adaptez pana si la oras unde totul mi se pare inchis si fara perspectiva!N-am fost plecat niciodata peste granita dar nici nu mi-e dor si prefer sa raspund negativ la prietenii pe care-i am prin Europa.Din ce am citit pe blogul tau am dedus ca adaptarea la un alt mediu diferit dezumanizeaza!Iti doresc sa ai un Paste fericit si sa-ti gasesti locul!
Post a Comment