Am reputatia, partial adevarata, ca orice reputatie care prin natura ei tinde spre generalizare, de a fi un om care isi intelege semenul sau cel putin depune eforturi ca sa o faca. Asa si e, ma straduiesc cat pot sa inteleg de ce oamenii din jurul meu fac ceea ce fac sau spun ceea ce spun sau gandesc ce gandesc. Asa stiu eu sa traiesc cu mine insami si sa percep lumea, depasind propriile determinari prin prisma carora ii judec pe ceilalti.
Insa e un lucru care ma depaseste, oricat as incerca sa il inteleg. Cuvantul dat si uitat. In orice chestiune, oricat de minora. Daca de exemplu stabilesc cu cineva ca ne inalnim joi la ora 4 sa mancam inghetata de mure, nu uit si incerc sa fac tot posibilul sa imi tin cuvantul. Nu sunt absurda, daca fix joi la ora 4 am interviu pentru job-ul vietii mele, nu o sa-l refuz ca sa mananc inghetata de mure stabilita. In situatia asta dau un sms sau un telefon sau un e-mail, ca sa ma scuz si sa anunt ca nu pot sa imi tin promisiunea. Iar asta cu cat mai mult timp inainte pot.
Dar in tara asta nu se aplica asa o regula. Dimpotriva. Aici esti privit ca un fraier daca mai si tii minte ce ai spus ca faci. "Cum, bai, tu chiar ai crezut ca daca am zis ca mergem la inghetata de mure joi la ora 4, eu chiar o sa vin?". Daca spatiul romanesc e etalonul meu, da, sunt o fraiera. Insa spatiul romanesc nu e etalonul meu, cel putin nu in privinta cuvantului dat. Din acest motiv, nu intentionez sa ma schimb in sensul asta. Mai mult, nici nu pot sa ma schimb. Adaptabilitatea mea se opreste aici.
Thursday, February 18, 2010
Am I German?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
eu nu-mi mai fac planuri d-astea cu romanii. am renuntat de vreo doi ani.
in prezent e asa: ce faci ACUM? vii la inghetata? daca poate, bine. daca nu, alta data. dar pe joi nu mai programez nimic niciodata.
e doar o idee :)
Mie nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva si traiesc in Bucuresti, Romania de cand m-am nascut :-)
@did. poate o sa incep si eu sa devin realista.
@anonymous. hmmm... sa ma mut la bucuresti?
Eu nu aprob niciuna dintre commenturi. Mie mi s-a intamplat de multe ori, chiar si in Bucuresti. Doar ca la un moment dat, te obisnuiesti cu ideea asta. Chipurile
Secondly de ce sa renuntam la a ne face astfel de planuri ?
Stii de fapt ce ma enerveaza ? Cand incerci sa stabilesti o intalnire cu minim 3 zile inainte. Raspunsul este: Mai e foarte mult pana atunci. Eu de unde sa stiu ce fac peste 3 zile la ora cutare.
De fapt romanii sunt prea egoisti. Prefera sa astepte, daca se iveste ceva mai bun.
Post a Comment