The rules
1. When someone tags you, you have 24 hours to say what book you would warmly recommend. Explain your choice in one paragraph.
2. Tag three friends. Introduce them to the audience in one paragraph.
3. You announce the tagged friends, unless they read your blog every day. Tell them what the rules are and wait and see whether they play the game or not.
4. Don't forget to link back to the ones who recommended you, so that the ones who read you can also go back the chain, not only forward.The result? A nice trip through other people's blogs, getting to know them from the point of view of their friends, and we might also get interested in reading new books. Needless to say, we might also make new friends.
Deja am incalcat una din regulile jocului, regula celor 24 de ore, pentru ca, incredibil, nu am avut timp. Este vorba despre jocul ale carui reguli le-am precizat mai sus, in care m-a atras stingo.
Si deja am o critica, confirmandu-mi astfel succinta descriere oferita de stingo (K_T, 'my most no-nonsense friend'). Pentru mine a recomanda ceva inseamna a recomanda ceva cuiva. Mi-e foarte greu sa recomand in general, sau oricui, sau tuturor. Voi trece totusi peste asta, gandindu-ma ca recomand aceasta carte unor oameni pur si simplu calumea.
Cartea pe care eu o recomand este “Jurnalul unei fiinte greu de multumit” de Jeni Acterian. Pentru ca Jeni Acterian este unul din oamenii pe care as fi vrut sa-i am aproape, sa vorbim despre carti si despre teatru, sa ascultam muzica, sa barfim, sa ne impartasim depresiile, sa ridem, sa ne plictisim. Lumea ei, desi trecuta, este mult mai prezenta decat multe lumi prezente. Lumea ei trimite la multe alte lumi.
De aici, urmand regula 2, ma gandesc ca as vrea sa stiu ce carte ar recomanda
Ionuka, nu cred ca mai trebuie sa precizez cine e Ionuka si de ce m-am gandit la ea.
Waver, pentru ca nu i-am aflat niciodata preferintele de lectura si sunt realmente curioasa.
Miki, pentru ca ii cunosc preferintele, insa nu intr-atat incat sa stiu ce ar alege ca No.1 si pentru ca asa poate isi face si ea blog, fie si numai pentru a raspunde la acest joc cu cartile.
Wednesday, November 29, 2006
Cartea
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
Ei bine nu, nici macar asa nu o sa imi fac blog (sau macar un "culiblog", dupa cum discutam cu bogdan). Pentru ca pot recomanda si aici o carte oricui doreste o recomandare: The Hours, by our beloved Mr. Michael Cunningham. Stiu ca nu o sa fiu in asentimentul Catalinei, care nu a inteles niciodata entuziasmul meu cu privire la aceasta carte pe care am citit-o in engleza, thanks to Bogdan. Poate ca asta a fost secretul, pentru ca in romana n-am reusit s-o termin. Iubesc aceasta carte, tin minte exact cu ce eram imbracata cand o citeam, cum am terminat-o intr-o dimineata de duminica in care trebuia sa merg la meditatii, cu guti dormind cu spor in preajma Clarissei. Era primavara si cartea aceasta m-a facut sa plutesc. Un anotimp intreg.
M-ai topit. Plutesc si eu acum. Prin empatie, prin amintiri declansate.
Si nu mai insist sa iti faci blog. E ok.
MICHIIII!!!
Eu insist şi voi continua să insist. Nu înţeleg această încăpăţânare.
Trebuie ca toată Nootka să aibă blog.
(După Miks, trec la Ştef. Se pregăteşte Daniela Silivaş.)
strigatul meu nu a fost un indemn la bloggin'. a fost doar iubire. am nevoie de iubihiree.
am mers pe firul jocului cu carti pe care l-am initiat acum vreo doua saptamini si am ajuns la tine.
ti-am citit recomandarea si-am vrut sa-ti fac si eu una: La vie en rose- Clody Berthola.
tot alte vremuri, alte timpuri. tot dragi.
o da, mersi cristina. voiam de mult sa o citesc.
Post a Comment