Stiu ca as avea nevoie de un filtru prin care sa vad toate lucrurile atroce pe care le vad in jurul meu din 15 iunie incoace, cum ar fi ca un om moare la 2 m de mine. In mod normal, pentru sensibilitatea mea si lipsa mea totala de expunere, ele pot deveni fatale, in momentul in care ma astept mai putin. Altfel nu as visa ca pe sonda vine sange, si asta ca urmare a faptului ca am pus gresit betadina si serul. Sangele e tot mai rosu si tot mai vascos, iar eu ma uit la el neputincioasa. Insa ce e ciudat e ca nu sunt atat de convinsa ca nu gasesc filtrul, ci ca nu il vreau cu adevarat. Ca sunt un mic Hemingway foarte deghizat care tine sa isi provoace curajul si barbatia. Ma intreb cu ingrijorare unde vor duce toate astea, ce vor face din mine, dar mai mult decat ingrijorare, am banuiala ca e vorba de curiozitate si de ceva ce seamana cu ambitia, dar e mai existential decat ambitia.
skip to main |
skip to sidebar
Împăturiţi hărţile şi lăsaţi deoparte globurile. Dacă le-a desenat altcineva, lăsaţi-le deoparte. Începeţi alt desen cu balene jos şi cormorani sus, iar între cele două extreme identificaţi, dacă puteţi, locurile pe care nu le-aţi găsit încă pe celelalte hărţi, legăturile care sunt evidente doar pentru voi. (Jeanette Winterson - Sexul ciresilor)
2 comments:
Pentru mine, perioadele filtrate ajung la un moment dat sa fie aproape imposibil de suportat. Cred ca e preferabila varianta ta (cu toata suferinta inevitabila).
Post a Comment