Pe drum

Nu imi doresc sa cad in egolatrie, dar recunosc ca ma preocupa propriul drum. Sper ca in dozajul firesc, desi in preocuparea asta nu cred ca poate spune cineva care e exact "dozajul firesc". Crezand ca asa se evita riscul preocuparii excesive pentru propriul drum, nemaiscriind public despre el, am renuntat sa mai scriu. Insa nu am renuntat sa ma gandesc. Asa ca daca e sa fi cazut in pacatul egolatriei, am cazut oricum, doar ca nu am mai formulat. Or eu cred in punerea in cuvinte, cred in puterea de ordonare a exprimarii scrise, ca atare voi incerca sa scriu din nou. Despre mine.

Nu pot sa nu observ ca de la 30 de ani mi s-au ivit niste provocari pe care nu le cunoscusem pana atunci. Confruntarea cu celălalt, cu ce e diferit de mine. Pana la 30 de ani, am reusit sa stau intr-un cuib protejat, inconjurata de oameni asemeni mie, cu care multe lucruri erau de la sine intelese. Apoi, odata cu plecarea in Canada, s-a produs o ruptura, care m-a pus in fata unor oameni pentru care lucrurile dinainte nu mai erau de la sine intelese. M-am trezit ca trebuia sa explic unor cunoscuti de ce Depeche Mode sunt mai valabili artistic decat Jon Bon Jovi. Sa precizez de ce un film ca 'Legally Blonde' este o pierdere de vreme. Sa ma justific de ce eu sunt in stare sa dau 10 dolari ca sa vad un film la cinema. Brusc, optiunile mele, care imi pareau cele mai firesti, s-au vazut confruntate cu alte optiuni, radical diferite. La inceput m-am revoltat si tendinta naturala a fost sa ma intorc cat mai repede printre ai mei. Insa apoi am privit confruntarea asta ca pe un exercitiu prin care eu insami imi reevaluam, de la zero, valorile. Am inceput sa imi pun intrebarea, poate pentru prima oara in viata, de ce citesc. De ce vad filme, de ce vad anumite filme si nu altele. De ce prefer o anumita muzica si nu alta. Am incercat sa imi explic, in primul rand mie, cu ce e mai bun Bach decat un membru talentat al familiei Guţă. Nu e usor. Nu e usor mai ales acum, in postmodernism, cand orice, recontextualizat, poate capata statutul de arta. M-am inhamat, asadar, la o munca a redefinirii criteriilor alegerilor personale. Poate nu intamplator, confruntarea s-a prelungit si la revenirea in tara. Mi-am regasit vechii prieteni, cu care impartasim fara explicatii aceleasi gusturi, insa am dat de figuri noi, din alte sfere, care m-au provocat sa imi prelungesc exercitiul de cautare, alegere si motivare. Evident ca nu ma satisface un argument de tipul 'pentru ca asa imi place mie' si consider ca l-as jigni pe celalalt inchizandu-i gura cu asa capricii. Am facut si fac efortul de a-mi explica alegerile. Unul din argumentele cele mai simple, dar nu mai putin valabile, este ca am fost formata intr-o anumita directie, pe care apoi am cultivat-o singura, iar acum consider ca a schimba directia ar fi un efort prea mare si in ultima instanta inutil. Un exemplu e folclorul. Nu am absolut nicio pregatire in domeniul folclorului, nu am avut nici curiozitatea de a-l cerceta, desi nu-i neg potentialul de a hrani sensibilitatea. Insa nu e zona mea si acum cred ca as pierde mult timp alfabetizandu-ma si incercand sa-mi insusesc o sensibilitate straina de formarea mea. Asa ca renunt, cu o oarecare tristete, la beneficiile pe care mi le-ar putea aduce, in favoarea beneficiilor mai sigure si mai familiare pe care mi le aduce cultivarea sensibilitatii in alte directii. Asta ar fi o explicatie, printre cele mai evidente. Alte explicatii se incadreaza, in general, in registrul bogatie de nuante, subtilitate, originalitate stilistica versus simplificare, previzibilitate, precaritate a stilului. E un registru argumentativ simplificator, care poate fi contrazis de numeroase exemple (cel mai la indemana ar fi minimalismul). Asa ca munca mea e departe de a fi ajuns la un capat multumitor. Sunt tentata sa cred ca nu va ajunge niciodata la un capat. Insa ceea ce sper e sa merg pe un drum pe care stiu de ce merg si mai sper ca voi sti sa discern care poteci laterale merita incercate si care nu. Desi uneori e placut si sa te mai abati aiurea, sa ai senzatia ca te pierzi si sa te bucuri ca revii la drumul bine stiut.