Am tradus cateva documentare care aveau o legatura cu activismul american. Oameni apartinand societatii civile, care se organizeaza pentru a lupta pentru un drept al lor. Cunosc din proprie experienta aceste demersuri. Imi sunt familiare, pentru ca am lucrat in zona non-profit. Tenacitatea lor este extraordinara. La fel si dedicatia pentru o cauza, la fel si spiritul organizatoric, la fel si solidaritatea. La inceput ma emotionau pana la lacrimi. Ii admiram. Ii admir si acum si as vrea ca romanii sa dovedeasca macar o infima parte din spiritul lor de luptatori. Insa e ceva, ceva ce tine de o combinatie intre senzatii si simt estetic, care ma bloca. Si acum, cand vad in filme asemenea miscari civice, simt mirosul acelor oameni si le vad hainele neglijente. In general sunt americani intre doua varste, simpli si drepti, cu o vadita inclinatie spre a-si ignora propria persoana, mai ales 'impresia artistica'. Pe mine lucrul asta ma dobora. Nu suportam lipsa lor de grija elementara fata de tot ce tine de exteriorul prezentei lor. Era o senzatie foarte puternica, cu care ratiunea mea incerca in van sa lupte. Stiam ca tot ce fac ei este absolut meritoriu, insa mirosul de detergent ieftin sau petele de pe o bluza de trening uzata, ma faceau sa intorc capul. Oare mai simte cineva la fel ?
Tuesday, August 31, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Imi amintesc ca ai mai vorbit despre asta, folosind termeni asemanatori. De fiecare data mi s-a parut ca situatia asta functioneaza ca un soi de simbol pentru tine. Ca iti aminteste de teama ta, teama de lipsa controlului, de let go si de a nu mai putea contine nimic, de a te varsa in afara. Maybe I am wrong.
am trait si eu aceste repulsii.cred ca nu au dainuit mult timp la mine. dupa ce am invatat sa-i inteleg nu mi-au mai atras atentia. se spune "spala blidul pe din`auntru nu pe din afara"
"sapun ieftin" - nu are importanta!
ieftin din untura si lesie sau scump din "E" uri, sau "EURI"
emi zicea- "poti fi sarac si curat"
vezi tibetanilor cum le lucesc cojoacele si bluzele la-ncheieturi si guler.
AU CEVA MAI BUN DE GANDIT!
imi aduc aminte de mireasma bunicii mele minerva, se spala cu sapun de casa, ieftin intr-adevar, dar nu-i schimba dansei propria izma.
baie facea des sau aproape deloc. de unde baie la dezna? cine avea ganduri de confort cand pita nu era pe masa?!
parul si-l peria cu petrol, pantene ne era pe-atunci.
si ce alb si curgator ca gandul il avea...!
of!
te imbratisez. (la talie)
@anonim: din ce spui tu, retin cuvantul simbol. da, e un simbol, insa nu al incapacitatii mele de a 'let go', pentru ca niciodata nu am tinut sa let go in privinta aparitiei mele fizice, ci un simbol al lumii americane, care, la nivelul imensei clase de mijloc, nu are inclinatii pentru estetic, ci doar pentru functional. repulsia mea se datoreaza in mare parte faptului ca am crescut, desi in saracia comunista, inconjurata de obiecte simple si frumoase, care mi-au format un anume gust, de care nu ma pot dezbara si nici nu imi doresc.
@dani: tocmai. nu vorbesc de saracia 'organic', cu miros de pamant si balega. pe aceea o accept, mi se poate intampla sa o si iubesc. ma refer la saracia americana, care are cu totul alte mirosuri. mirosuri de chimicale ieftine si neglijentza, la niste oameni care nici macar nu au scuza ca nu au ce manca.
haide, nu mai scrii? cititoarea din umbra zice sa hai :)
oare nu exista o relatie intre "dedicatia" lor si lipsa de educatie [inclusiv "artistica"]?
nu cumva sunt atat de obsedati cu valorile alea - tocmai pt ca nu vad decat inainte, ca magarii in jug?
Post a Comment