situatia sta in felul urmator. dupa doua saptamani de liniste, o liniste cu toate aparentele de liniste adanca, au inceput in fiecare zi, de duminica incoace, sa mi se intample tot felul de lucruri din registrul important-grav (totusi nu foarte grav, slava cerului). mi-am dat seama asadar, pentru a cata oara, ca mie nu imi place sa mi se intample lucruri important-grave, cumva mi se pare vulgar, estetic vorbind, si greu gestionabil pragmatic vorbind. mie nu trebuie sa mi se intample mai nimic, decat sa ma zbat sa ajung la tiff sau sa tanjesc luni de zile sa ma duc la un concert sau sa astept sa vad un afrim.
...de cum a plecat ionuka s-a facut frig aici si a inceput sa ploua. mai nou imi plac frigul, ploaia. nu ma forteaza la o stare de fericire solara pe care cu greu pot sa o ating, si atunci numai dintr-o gratie cereasca, fara ca eu sa am vreo posibilitate de a o crea.
la un party cu multi prieteni la care m-am simtit extraordinar de bine mi-a revenit la un moment dat o oarecare obsesie, si anume ca am uneori convingerea ca actionez, simt si gandesc pornind de la ceva fundamental gresit, insa e atat de fundamental incat oricat incerc nu reusesc sa imi dau seama ce e. o astfel de convingere e cat se poate de pernicioasa pentru ca 1.nu ajuta la nimic din moment ce la acel 'ceva fundamental gresit' nu se poate ajunge; si, mai mult, 2.imbiba in indoiala orice ce decizi sa se intample mai departe, din moment ce ai convingerea ca e posibil sa porneasca din ceva fundamental gresit. nu stiu cum fac unii oameni sa se protejeze impotriva 'examenelor de constiinta', in urma carora, cu siguranta, nu iese nimeni cu fata curata. in fine, mai bine ma apuc de o dieta, o sa slabesc si o sa imi mai creasca moralul.
pana atunci ma duc sa alerg pe mal, desi nu e chiar visul meu sa alerg pe ploaie. am trecut totusi peste atatea blocaje (sociale), de ex. nu ma mai jenez sa alerg prin oras, printre posibil cunoscuti care ma pot vedea cum gafai si ma inrosesc la fata intr-un trening verde cu gluga pe cap.
Friday, May 29, 2009
o oarecare obsesie
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
pai nu ca se protejeaza, fug de ele, probabil de cele mai multe ori inconstient. si atunci cand vezi in spatele zambetului optimist o urma de deruta, e momentul si de realizare ca ceva e in ne-regula si imediat urmator momentul ”ai domle me lesei/i think you need a therapist” :))
posibil de aia sa existe atatia nevrotici ”in lumea civilizata”.
pun pariu ca arati nemaipomenit intr-un trening verde cu gluga pe cap :)
daca ajungi prin avram iancu da un chiot ca nenea ala de alearga pe strazi si chiuie, ca ies in geam sa te vad :D
alexedi, eu nu stiu ce am, da asa vad urma aia, nu imi scapa defel.
a_mee, o sa dau si chiote cand o sa alerg ceva mai zvelt, inca nici nu ma compar cu alergatorul nostru.
exact, atunci cand vezi, ca o vezi.
Ce legatura au 'examenele de constiinta' ale altora cu faptul ca tu ai convingerea ca 'actionezi, simti si gandesti pornind de la ceva fundamental gresit'?
nu ale altora, ci ale mele. insa ma refeream la ceilalti pentru ca ei par a se simti f. ok cu tot ce fac. ma intrebam cum procedeaza. eu una daca merg cu examenul de constiinta pana la capat gasesc chestii care nu sunt ok, insa nu inteleg total de ce, si de aceea am uneori impresia despre care spuneam.
Multumesc pentru sinceritatea raspunsului. :)
Eu nu cred ca sunt asa de multi oameni care sa se simta f. ok cu tot ce fac. Doar suntem oameni. :) Cred ca toti avem dialogurile noastre interne si ingrijorarile mai mult sau mai putin ajutatoare. Nu stiu care sunt examenele de constiinta prin care vrei sa treci, dar mie imi pare ca esti foarte critica cu tine si destul de ingaduitoare cu ceilalti atunci cand faci evaluarea.
Take care. :)
Post a Comment