Nimic, nimic

Discuţie cu Mo la cimitir.

- Spunea Irvin Yalom că el crede că anxietatea de moarte vine în principal din sentimentul că nu ţi-ai trăit din plin viaţa, că ai regrete. Şi el nu are, aşa că nu prea mai are anxietate. 

- Şi crezi că aşa e ?

- Nu ştiu, pentru că eu nu pot vorbi în cunoştinţă de cauză, fiindcă nu am termen de comparaţie. Nu ştiu cum e să nu ai regrete, să fi făcut tot ce ţi-ai dorit. Dar încerc să îmi imaginez cum e, şi cred că şi aşa aş avea anxietate în faţa morţii, pentru că pur şi simplu îmi e frică de necunoscut, şi moartea e marele necunoscut.  Efectiv nu ştii ce e după. Dacă mi s-ar spune clar ce e după...

- Şi dacă ţi s-ar spune că nu e nimic ?

- Nimic, nimic ?

- Nimic.

- Nu ştiu. Cred că tot asta aş face, exact ce fac acum. 

(Între noi fie vorba, nici nu îmi pot imagina ce este acest nimic, în ce poate consta. Şi tocmai asta îmi provoacă anxietate.)