417. Cruel Tuesday.

Batrana nobila cu Alzheimer trebuia sa iasa din spital. M-am intrebat unde pleaca, dar nu am avut curaj sa intreb. Seara, era tot acolo. "Nu a plecat?". "Ba da, dar au trimis-o inapoi". "Dar unde a plecat?". "La azil. De acolo a si venit, dar acum nu au mai primit-o, ne-au trimis-o inapoi aici". Infirmiera care mi-a dat explicatiile, infirmiera mea preferata, de altfel, se indreapta spre batrana. "Dar nu aveti pe nimeni?". "Ba da, am un fiu". "Si unde e?". "Nu stiu. In Ungaria? Sau poate in Elvetia. El calatoreste".

Doamna fara picior din patul de langa usa isi astepta la pranz fiica sa vina sa ii aduca scaunul cu rotile. "Nu stiu de ce nu vine". "E circulatie mare azi", ii spun. "Nu, nu e asta. Eu cred ca a patit ceva. Ea are cancer. Pe mine m-a adus aici o nepoata, asa, repede, nu am apucat sa iau nimic cu mine. Dar acum ar trebui sa vina fata sa imi aduca scaunul. Precis a patit ceva". "Nu, nu va ingrijorati". "E circulatie", repeta si batrana cu Alzheimer. Seara, o intreb. "A venit fata? Vad ca aveti scaunul". "Nu, fata mea a murit". "Cum adica a murit? La pranz ati spus ca o asteptati". "Da, dar acuma dupa-masa mi-au zis ca a murit. A murit ieri seara, dar nu au vrut sa imi zica. Maine o inmormanteaza". Nu plangea, nu parea sa sufere.

La femeia grasa din patul de la geam a venit familia: doi tineri pe la vreo 30 de ani si doua fetite, una din ele in carucior. La tigani se aduna toata familia; se tanguie, aduc oale cu mancaruri, se agita in jurul bolnavului. Le pasa, se vede ca sunt terminati de durere. Fetitele sunt tare dragute si i-au atras atentia doamnei cu Alzheimer. "Cum te cheama?" "Naomi". "Ce nume frumos! Si pe sora ta?". "Denisa". "Ce nume frumoase aveti amandoua". Fetita zambeste. E, intr-adevar, tare draguta. Dupa cateva minute, "Cume te cheama?". "Naomi". "Ce nume frumos! Dar pe sora ta?"... Tot asa, de vreo patru ori. Naomi raspundea de fiecare data.

Infirmiera mea preferata vine gafaind spre mine pe coridor si se scuza ca nu i-a dat de mancare mamei. Ii spun ca nu e nicio problema, i-am dat eu. "Azi a fost o zi grea. Am fugit la batranica mea, acum am si un deces". "Unde?". "In 413". Adica vizavi. "Avea 76 de ani. De 30 de ani sta la azil. Nu a avut pe nimeni". "Cum, dar am vazut o batrana ca a venit sa ii aduca hainele". "Da, e cumnata. A avut un frate care a murit si el. Cumnata i-a adus hainele, a platit tot pentru ea". Situatia nu e chiar asa de groaznica, parea sa imi spuna infirmiera.

"Si ce pantofi i-au pus?", aud dinspre usa. "Niste pantofi negri, din dulap". "Si prosoapele?"

Question:

What are you left with after you lose language?