Aceasta insemnare din Miguel de Unamuno - Jurnal intim raspunde cel mai bine intrebarii de ce ma gandesc eu la moarte. Niciodata nu am gasit ca fiind deprimant sa te gandesti la moarte, ci de-a dreptul esential. Chestia e sa ai timp; sau daca nu, sa iti faci.
5 comments:
bun-bun la sufletzel! :)))
da, esential. si totusi, asa de greu si deprimant.
"Si spun ca, pe linga cel care esti pentru Dumnezeu -daca pentru Dumnezeu poti sa fii cineva-, si de cel care esti pentru altii, si de cel care crezi ca esti, mai esti si cel care ai vrea sa fii. Acesta -cel are ai vrea sa fii-, este in tine, inlauntrul tau, creatorul, si este cel cu adevarat real. Si ne vom salva sau ne vom pierde prin cel are am vrut sa fim si nu prin cel care am fost" Migule de Unamuno (Prolog)
*
La cordelina sensibila ai patruns cu Don Miguel. Alintul adolescentei mele.
*
Simt sa recomand -sper sa nu supere cititorii tai- "Trei nuvele exemplare".
* Nu am uitat de acel eseu.
frumos, frumos, Prologul. vor urma si alte lecturi, desigur. E vremea lui Don Miguel.
...ok...bine...recunosc..cind am citit "jurnal intim" direct in bratele Danei Savuica am aterizat
Post a Comment